Vladimir Tismaneanu considera ca demiterea sa din fruntea Consiliului Stiintific al IICCMER reprezinta un „abuz” si se plange ca premierul „nu a gasit de cuviinta” sa-i trimita „macar un rand in care sa-si explice ratiunile”, toate acestea aratand o „imensa badaranie”.
„Scria candva Hannah Arendt despre micile adevaruri factuale pe care multi prefera sa le ignore. Ukazul lui Victor Ponta de demitere a conducerii IICCMER nu are absolut nimic de-a face cu performanta noastra.
Nu are nimic de-a face cu valoarea stiintifica a contributiilor noastre. Singurul for care are dreptul sa se pronunte legitim este Consiliul Stiintific, pe care premierul, desi specialist in drept, a decis sa-l ignore cu superbie. Cum, nu mai putin inelegant, nu a gasit de cuviinta sa-mi trimita macar un rand in care sa-si explice ratiunile care l-au determinat sa semneze „eliberarea” mea din functie si „retragerea” profesorului Ioan Stanomir.
Simplu si direct spus, lasand exprimarile orwelliene de-o parte, a avut loc un abuz. Nu stiu daca putem vorbi despre o uzurpare, o confiscare, o frauda. Dar, incontestabil, avem de-a face cu o incalcare a unei elementare bune cuviinte, a codului civilitatii democratice, cu o imensa badaranie.
Dar la ce poti astepta cand, din nou, tovaratii Gusa si Ceafa, adica Hrebenciuc si Cozmanca, Nastase si Iliescu, au ajuns „la butoane”? Ma intreb cum se simte Eduard Hellwig in aceasta companie. De fapt nu ma intreb, stiu. Se simte bine”, comenteaza, pe blogul sau, Vladimir Tismaneanu.
El sustine ca in calitate de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER facea „un serviciu statului roman, nu invers”.
„Istoricul Marius Oprea a fost mentinut in functia sa de presedinte al IICCR in tot anul 2009 (alaturi de colegii sai Stejarel Olaru, director general, si Lucia Hossu Longin, secretar general) cand premier era dl Emil Boc, iar dl Oprea publica articol dupa articol impotriva sefului statului in care promitea sa-l „demaste” definitiv. Oare cand va apare?”, subliniaza politologul.
Tismaneanu precizeaza ca in acea perioada s-au facut eforturi pentru unificarea Comisiei Prezidentiale Consultative cu IICCR, iar Oprea si Olaru „au ales sa tergiverseze, in asteptarea unui, pe atunci probabil, rezultat convenabil PNL la alegeri”. „In noiembrie 2009, guvernul Boc, referindu-se la reduceri de agentii guvernamentale legate de negocierile cu FMI, a unificat IICCR cu INMER. A rezultat o structura hibrida, nu foarte functionala, cu o conducere bicefala (domnii Marius Oprea si Dinu Zamfirescu). N-am fost sub nicio forma implicat in acea decizie”, sustine el.
„In februarie 2010, s-a decis restructurarea IICCMER pe baza unei HG. Acesta a fost momentul in care am devenit presedintele Consiliului Stiintific, organism care nu existase anterior, deci nu se poate spune ca l-am inlocuit pe dl Oprea”, considera politologul.