Adrian Severin a analizat, pe rand, toate motivele care ar fi putut conduce la intoxicarea lansata pe site-ul Euractiv. In ce scop a fost promovat acest scenariu, al dislocarii bombelor termonucleare din Turcia si a aducerii lor in Romania, la Deveselu? Prin eliminare, experimentatul analist politic a ajuns la o concluzie extrem de interesanta. Si anume ca scopul urmarit a fost testarea loialitatii autoritatilor de la Bucuresti si, in functie de reactia acestora, punerea Romaniei intr-o postura jenanta fata de cei mai importanti parteneri NATO si, in primul rand, fata de Statele Unite. Din aceasta perspectiva, Severin crede ca oficialii nostri au cazut intr-o capcana.
Si cred ca este adevarat. Daca Turcia devine un partener NATO nesigur prin escaladarea unor neintelegeri cu Statele Unite in raport cu predarea-nepredarea clericului Fethullah Gulen, considerat, la Ankara, principalul autor al loviturii de stat esuate, si daca acelasi lucru se intampla si in raport cu ceilalti parteneri NATO din Uniunea Europeana, motivul fiind, de asta data, masurile forte luate de Erdogan, si daca, in fine, Turcia incheie un parteneriat special cu Federatia Rusa, supusa unor sanctiuni adoptate de lumea occidentala, atunci, desigur, si baza militara NATO de la Incirlik devine o mare problema. Cu atat mai mare cu cat un inalt responsabil al armatei turce a avansat chiar ideea scoaterii acestei baze de sub jurisdictia NATO, iar un inalt oficial al Federatiei Ruse s-a exprimat public in sensul ca aceasta baza militara ar putea fi utilizata de tara sa. Si iata cum, vrad-nevrand, problema dislocarii celor 90 de bombe termonucleare de la Incirlik este, de fapt, de actualitate.
Si unde ar putea fi mutata aceasta baza? Cea mai bine pozitionata din punct de vedere geostrategic este Romania. Asa ca, vrand-nevrand, autoritatile de la Bucuresti trebuie sa ia aceasta provocare foarte in serios.
Reactia, insa, a fost prompta. Atat Ministerul de Externe, cat si Ministerul Apararii Nationale s-au grabit sa anunte ca sub nicio forma nu poate fi pusa problema aducerii in Romania, la Deveselu sau in alta parte, a bombelor si echipamentelor aferente. In disputa a intervenit pana si Traian Basescu care, din postura de fost presedinte, a demontat intregul scenariu, explicand si un neadevar. Si anume ca Unitatea Militara Deveselu, care de fapt a fost un urias aeroport, cu cele 300 de hectare ale sale, nu ar fi capabila sa asigure, in viitor, decolarea si aterizarea aeronavelor purtatoare de armament termonuclear.
Dar daca, intr-un viitor apropiat, asa cum evolueaza lucrurile, se va pune totusi, cu seriozitate, problema dislocarii, in Romania, a armamentului termonuclear? Oficialii de la Bucuresti au omis sa ia in calcul aceasta posibilitate. Grabindu-se sa dezminta nu numai informatia in sine, ci orice ipoteza de acest fel, atat Ministerul de Externe, cat si Ministerul Apararii au transmis, de fapt, opiniei pubice interne si extrene, dar si partenerilor nostri din NATO ca Romaniei nici prin gand nu i-ar trece sa sara in ajutorul Aliantei la nevoie si sa accepte, pe teritoriul ei, armamentul termonuclear. Este evident ca Bucurestiul se teme, in primul si in primul rand, de reactia Moscovei. Si temandu-se de aceasta reactie, Romania si-a pus, in mod oficial, coada intre picioare.
Si, ma rog frumos, de ce nu am putea analiza, cu luciditate si cu barbatie, un asemenea scenariu? Insecuritatea Romaniei ar fi mai mare sau ar fi mai mica, daca, pe teritoriul acestei tari, ar exista armament atomic NATO? Ar putea spune si vor spune unii ca, in felul acesta, Romania s-ar transforma intr-una dintre cele mai importante tinte nucleare. Si ca aceasta ar insemna un risc major pentru supravietuirea acestui stat. Vor fi insa si analisti care vor demonstra contrariul. Si anume ca, indiferent cat ne-ar displacea sa avem pe teritoriul nostru armament termonuclear, garantiile de securitate pentru Romania vor creste in felul acesta exponential. Niciun stat si nici Federatia Rusa nu sunt dispuse sa atace un stat NATO si o puternica baza nucleara NATO. Prezenta armamentului nuclear in Romania ar reprezenta infinit mai mult decat faimosul Articol 5 din Tratatul NATO si chiar decat scutul antiracheta de la Deveselu.
Cand afirm ca autoritatile de la Bucuresti au cazut intr-o cursa, ma gandesc in primul rand ca, intr-un fel, noi am pierdut un examen de loialitate. Nu ne-am aratat gata ca, la nevoie, sa ne comportam ca un stat de prima linie NATO. Nu ne-am asumat statutul de stat santinela, ci am demonstrat ca inca avem reminiscente ale unui discurs politic duplicitar in raport cu aliatii nostri. Am sovait. Si asta nu este deloc bine. Din aceasta perspectiva, diversiunea si-a atins obiectivul. Romania a fost depunctata.