National

Sorin Rosca Stanescu: Imposibilul abuz

Publicat: 05 oct. 2016
1

In cele ce urmeaza, voi face o demonstratie, conform careia un procuror, in Romania, nu poate deveni sub nicio forma vinovat de abuz in serviciu. Orice ar face acesta. Si pentru a fi cat mai convingator, voi utiliza speta pe care o cunosc cel mai bine. Propriul meu caz.

Am facut o plangere penala impotriva procurorului Laura Ecedi Stoisavlevici. In esenta, am acuzat-o ca, abuzand de prerogativele pe care le are, a atacat decizia magistratului prin care eram pus in libertate, motivul invocat de aceasta, in mod verbal si in scris, constand in faptul ca, in perioada detentiei mele, am continuat activitatea publicistica. Respectiv am continuat sa imi expun punctele de vedere asupra vietii politice din Romania. Consecinta abuzului a fost o intarziere a punerii mele in libertate. Dar prima instanta mi-a respins plangerea. De ce? Citez din ordonanta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie: “In urma verificărilor motivelor de contestatie depuse in copie la dosarul cauzei, se constata ca magistratul procuror Laura Ecedi Stoisavlevici nu a facut altceva decat sa-si exprime punctul de vedere conform convingerii sale.” “Procurorul este liber sa prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate.” “Ele nu pot constitui un temei al tragerii la raspundere penala a magistratului procuror respectiv.” Iata trei enunturi care fac imposibil orice abuz savarsit, in Romania, de vreun procuror.

Prin urmare, in ciuda Constitutiei, in ciuda celorlalte acte normative care ii garanteaza oricarui cetatean, inclusiv oricarui detinut, dreptul la opinie, vine un procuror si spune NU. Un detinut NU are dreptul la opinie. El nu poate face analize politice si nu se poate exprima politic. Daca procurorul ii interzice acest drept si actioneaza in instanta pentru a-l sanctiona pe cel care si-a exercitat acest drept constitutional, respectivul procuror nu savarseste un abuz, intrucat actioneaza conform propriilor sale convingeri.

Oricate vorbe frumoase s-ar rosti despre responsabilitatea si raspunderea procurorilor si oricate proiecte legislative ar urma sa fie avansate, in viitorul Parlament, de catre toate partidele care, in programele lor, au prevazut necesitatea unei legi exprese a raspunderii magistratilor, iata ca procurorii, printr-un simplu artificiu, cel legat de dreptul lor de a-si exprima opiniile conform propriilor convingeri, vor fi exonerati de orice raspundere.

Si asta in ciuda faptului ca procurorul este, intai de toate, chemat sa apere suprematia legii, astfel incat, prin intreaga sa activitate, trebuie sa respecte drepturile si libertatile persoanelor.

Astept cu mare curiozitate sa aflu cum a solutionat Inalta Curte de Casatie si Justitie plangerea pe care am facut-o impotriva solutiei de clasare. Daca procurorului i se va da dreptate, fireste ca ma voi duce si la CEDO. Ceea ce nu ma va impiedica sa trag linie si sa afirm, pornind de la acest exemplu, ca, in Romania, procurorii nu sunt cu adevarat obligati sa respecte legea, iar daca o incalca, nu sunt sanctionati.

Si o ultima precizare: nu obisnuiesc sa transform cauze personale in cauze generale. Dar, acum, a fost necesar. Pentru ca am in mana un exemplu mult prea concludent pentru a rata demonstratia de mai sus.




Adauga un comentariu