Povestea ingerului pazitor al mitropolitului Bartolomeu

Calugarita care i-a fost menajera timp de peste 20 de ani mitropolitului Bartolomeu are grija si astazi de locuinta unde a stat acesta la Manastirea Nicula, din judetul Cluj.

Maica Galineea, pe numele de civila Georgeta Strugaru, i-a stat alaturi mitropolitului Bartolomeu aproape 25 de ani, din perioada cand acesta s-a retras la Manastirea Varatec, pana cand starea de sanatatea i s-a degradat si a necesitat o ingrijire medicala mai atenta.

voceatransilvaniei.ro a discutat cu maica Galineea, persoana care se ocupa si astazi de resedinta fostului mitropolit si de obiectele acestuia pastrate in incinta.

Maica locuieste intr-o resedinta impunatoare, dar in fapt ocupa un coltisor al ei. Camaruta ei e mica, dar decorata cu tot felul de obiecte, in special goblenuri cusute dupa picturi ale unor artisti cunoscuti. “Uitati, aici e Grigorescu”, arata cu bucurie calugarita spre una din lucrari.

De catva timp are si un ajutor pentru intretinerea resedintei, o tanara care locuieste la demisol.

Prima intalnire a maicii Galineea cu Bartolomeu Anania s-a petrecut in 1987, la Manastirea Varatec. Arhimandritul Bartolomeu, sau “parintele Anania” cum mai era numit de apropiati, s-a retras in anii ’80 la asezamantul monahal pentru a se dedica mai mult scrisului.

În acelasi timp, maica revenea la manastirea ei “de metanie” – adica locul unde a intrat efectiv in monahism – dupa ce a trait, calugarita fiind, in lume, in urma decretului din timpul comunismului de desfiintare a manastirilor.

Desi intalnea un cleric si, in acelasi timp, un carturar, prima impresie pe care i-a facut-o atunci arhimandritul Bartolomeu nu a fost favorabila.
„La inceput, cand l-am vazut, nu mi-a placut. Tin minte ca si mancarea i-o duceam in graba si plecam. A venit la mine si mi-a zis: ‘Vad ca nu esti proasta, cred ca o sa ne intelegem’”, povesteste maicuta.

Georgeta Strugaru, ajunsa astazi la 75 de ani, este de parere ca in spatele privirii mai degraba aspre, chiar intimidante, a ierarhului, nu statea un suflet rau. „Parea mai aspru, dar nu era rau la suflet”, puncteaza, cu privirea usor reflexiva, maica.

Ea a ajuns sa fie apreciata de mitropolit pentru discretia si diplomatia de care dadea dovada, dar si pentru jovialitatea pe care o manifesta cu oaspetii. Calugarita sustine ca insusi ierarhul a invatat-o cum sa serveasca la masa si cum sa ii trateze pe musafiri.

Cand a fost ales, in 1993, in scaunul arhiepiscopal de la Cluj, Bartolomeu Anania a decis sa o ia cu el si pe maica Galineea. Sub recomandarea staretei, ea a facut acest pas.

Calugarita este marcata si astazi de ceea ce a gasit la sediul episcopal din Cluj in momentul cand l-a insotit pe proaspatul arhiepiscop de atunci.

Maica isi aminteste ca era mizerie si foarte multa munca de depus, incat viata de la manastire parea aproape un lux. Unii apropiati ai fostului mitropolit isi amintesc cum acesta mergea prin incaperi cu prosopul in spate, pentru ca pe ce atingea gasea praf si trebuia sa se stearga in permanenta.

Situatia s-a mai ameliorat ulterior. Mai mult, in 2003 a fost finalizata resedinta arhiepiscopului de la Nicula, moment in care maica a venit aici, avand in grija incinta, unde ierarhul statea cam patru zile pe saptamana.

Maica Galineea a asigurat atat menajul resedintei mitropolitane de la Nicula, cat si mancarea pentru ierarh.

Potrivit ei, fostul mitropolit respecta posturile, in schimb mancarurile sale preferate erau, ca ale multora dintre oamenii de rand, de altfel, de dulce.

Prefera in mod deosebit ostropelul de pui, ciulamaua de pui, dar si mamaliga cu branza, pregatita dupa o reteta traditionala.

Un nou cuplu surpriză în showbizul românesc. Au fost surprinși împreună, credeau ca nu îi...

Emilia Ghinescu, transformare incredibilă. Cum a reușit să slăbească 50 de kilograme. GALERIE FOTO

Maica marturiseste ca nu era genul care sa asculte pe la usi si sa parasca la stareta, dar atat timp cat se afla in resedinta fostul mitropolit era atenta in permanenta sa nu ii lipseasca ceva.

„Dimineata ii duceam cafeluta si apoi il lasam sa lucreze. Seara mai servea un paharel de tarie, dar il sorbea cam in doua ore”, povesteste calugarita.

Mitropolitul solicita uneori masa de seara in fata televizorului, unde urmarea diferite emisiuni sau transmisiuni sportive, uneori pana in miez de noapte. Maica nu inchidea insa ochii pana nu adormea si ierarhul. „Ma culcam uneori la unu si ma trezeam in zori. Nu dormeam pana nu adormea dansul”, povesteste calugarita.

Maica Galineea cunoaste probabil cel mai bine, dintre persoanele in viata, resedinta de la Nicula. Rasfoieste o carte in slavona din biblioteca si isi aduce aminte ca pe cand era tanara, la manastire cunoasterea alfabetului chirilic era obligatorie si, totodata, indispensabila la slujba.

Solicita reporterului sa nu ii mai faca atatea fotografii, dar nu dispretuieste tehnologia. “E scump un astfel de aparat?”, se intereseaza cu ingenuitate maica, gandindu-se cum ar fi sa asculte un acatist la o tableta.

Maica Galineea a petrecut mult timp in preajma unui om pe care numerosi oameni l-au admirat, fie pentru predicile sale, fie pentru ca era un om citit, cu experienta de viata bogata.

Cu toate acestea, a trebuit sa isi exerseze de multe ori rabdarea si sa faca fata unor situatii mai dificile, respectiv unor critici din partea ierarhului pe care nu le considera intotdeauna indreptatite.

„Ma tot framantam intrebandu-ma de ce Galineea e de vina pentru aia, de ce pentru cealalta. El insusi mai povestea: ‘de multe ori imi zice ca pleaca si ma lasa’, intrucat ripostam. Recunostea ca uneori se descarca pe mine”, relateaza maicuta.

Calugarita a povestit ca o data, cand se simtea invinovatita excesiv de fostul mitropolit, a avut un vis in care acesta predica la altarul de vara.

„La un moment dat, a zis sa iertam ca si noi suntem iertati. Dupa aceea nu mi-am mai facut atatea probleme”, relateaza ea.

Desi subliniaza ca a avut o relatie cordiala cu mitropolitul, cu respectarea demnitatii calugaresti, aceasta semana cu relatia existenta intr-o familie. Spune ca existau anumite limite, maica nedevenindu-i neaparat confident ierarhului, s-a creat o relatie de incredere.

“Ma prezenta de fiecare data musafirilor. Zicea: ‘Aceasta este maica Galineea, care are grija de mine’”, a specificat calugarita.

Cel mai mult la mitropolit a impresionat-o faptul ca era un om cult, un om deosebit in opinia ei.

Cu toate ca mitropolitul a plecat din aceasta viata, maica Galineea povesteste ca nu resmite un gol. A avut acum mai bine de un an un vis cu privire la cel caruia i-a fost alaturi peste 20 de ani. „El era pe o faleza, langa mare si se plimba. Erau acolo mai multi batrani. Eu priveam, iar ei m-au intrebat. Cine este acesta? Si eu am zis, cum nu-l cunoasteti, este mitropolitul Bartolomeu. Iar ei au zis (imita zgomote de bucurie, n.red.). De atunci nu l-am mai visat”.

Dupa ce mitropolitul Bartolomeu a decedat, in 2011, maica Galineea a luat in calcul plecarea sa la manastirea de maici de la Piatra Fantanele, din cuprinsul Arhiepiscopiei, aflata intr-o relatie apropiata cu manastirea ei de provenienta, Varatec.

Cu acceptul actualului mitropolit al Clujului, Andrei, calugarita a ramas aici, cu atat mai mult cu cat mitropolitul Bartolomeu a lasat vorba sa ii fie permis sa ramana in continuare in resedinta.

Maica Galineea este constienta ca viata pe care o duce este putin diferita de cea a unei calugarite intr-o obste manastireasca, din aceasta perspectiva ea avand si unele avantaje. A venit la Cluj, alaturi de fostul mitropolit fiind in ascultare fata de stareta de la Varatec, desi ar fi putut, probabil, sa se opuna cu vehementa. Nu este ceva ce regreta, desi manastirea unde s-a calugarit ii este mereu la suflet.