@ A fost abandonat la nastere, a crescut intr-un spital, iar cand si-a gasit mama, aceasta l-a respins si i-a interzis sa o mai viziteze @ Marius Patlagica sufera de aplazie medulara cu trombocitopenie severa @ De 29 de ani locuieste la Spitalul de copii Sf. Maria
Nu va uita niciodata o zi de septembrie a anului 1984, cand a fost dus cu o ambulanta in orfelinatul din Dofteana, judetul Bacau. Avea doar 3 ani si a fost prima noapte cand a luat bataie de la un asistent. Era foarte speriat si plangea pentru ca nu vroia sa ramana acolo. Au trecut 29 de ani de atunci si pentru Marius Patlagica, parca totul s-a intamplat ieri. Tanarul a fost abandonat la nastere. De mic a avut probleme grave de sanatate. Pana la varsta de 7 ani era adus saptamanal la Spitalul de copii Sf. Maria din Iasi, Clinica de Oncologie. Fusese diagnosticat cu aplazie medulara cu trombocitopenie severa. A stat patru ani in orfelinatul din Dofteana si spune ca a fost o perioada de chinuri. Cand a fost internat, din nou, la varsta de 7 ani, la Clinica de Oncologie pediatrica din Iasi, nu a stiut ca era pentru ultima data cand mai vedea orfelinatul care nu i-a fost niciodata ca o casa, ca o familie. Prof. dr. Stela Gotia de la Spitalul de copii Sf. Maria, medicul de suflet cum ii spune Marius, a propus conducerii unitatii medicale sa gaseasca o solutie pentru ca Marius sa poata ramane in spital pentru a nu ajunge cersind pe strazi sau din cauza bolii severe sa se prapadeasca. A devenit copilul spitalului si de 29 de ani nu a parasit curtea unitatii medicale.
„Am fost abandonat la nastere. De la 2 ani sufar de aplazie medulara cu trombocitopenie severa. Pana la 3 ani am stat cand la sectia de copii din spitalul Bacau, cand la Spitalul de copii din Iasi. Saptamanal eram internat la Iasi, pentru control. Chiar daca aveam 3 ani, tin foarte bine minte o zi de marti din luna septembrie 1984, cand am fost dus cu o ambulanta de o asistenta la orfelinatul din Dofteana. Eram foarte speriat si plangeam pentru ca nu vroiam sa stau acolo. A fost prima noapte cand am luat bataie de la un asistent. In orfelinat erau 250 de copii. Aveam aproape 7 ani si m-a dus la directorul orfelinatului, il chema Budescu Florin, si i-am spus ca nu mai vreau sa stau acolo. S-a ridicat de pe scaun si mi-a tras o mama de bataie de am vazut stele verzi. Nu mai puteam sa suport chinurile. Cei mici erau sclavii celor mari si te mai bateau si asistentii. La 7 ani am plecat definitiv din ofelinat. Am fost transferat la Spitalul de copii din Iasi. Aveam probleme grave de sanatate, asa mi-au spus medicii. Din cauza bolii, dar si a situatiei pe care am avut-o, am terminat doar 4 clase”, a povestit Marius Patlagica.
Locuieste in sera spitalului si munceste in curte
Pana la varsta de 16 ani, tanarul a facut tratament intensiv la spitalul iesean, fiind internat in mai multe sectii. Din cauza lipsei globulelor rosii, organismul era predispus la infectii. Anii au trecut, iar la varsta de 18 ani, directorul spitalului din acea perioada, prof. dr. Marin Burlea, a acceptat ca Marius sa ramana in unitatea medicala, oferindu-i o camaruta in cladirea care adaposteste serele spitalului. Nu a dorit sa cerseasca mila personalului medical, si a preferat sa munceasca pentru a-si castiga existenta. Marius Patlagica lucreaza in cadrul unitatii medicale si primeste lunar un salariu de 600 lei. „Doamna prof. dr. Stela Gotia este medicul meu de suflet. Cand eu aveam 18 ani am vorbit cu profesorul Burlea, care era directorul spitalului, sa ma lase sa locuiesc undeva in spital. Am primit o camera in cladirea unde acum este o mini sera. Sunt om de curte la spital si primesc salariu de 600 lei. Imi cumpar mancare, imbracaminte si medicamente cand este nevoie. De cativa ani nu mai am probleme severe de sanatate. Pot sa spun ca ma simt bine. Pot sa muncesc sa castig un ban, sa ma intretin singur. Cunosc tot personalul spitalului. La oncologie am fost tratat de domnul profesor Tansanu, un mare om. Eu sunt copilul spitalului, ca sa spun asa, desi am 32 de ani acum”, a spus Marius.
La 24 de ani si-a cautat mama, dar aceasta l-a respins
La varsta de 24 de ani, din curiozitate si ajutat de spital, si-a cautat mama. A gasit-o in localitatea ieseana Dancu, dar l-a privit ca pe un strain si i-a cerut sa nu o mai caute. „Eram curios sa vad cine sunt parintii mei. M-a ajutat spitalul sa-i caut. Am gasit-o pe mama in Dancu. Eram foarte bucuros ca ma intalnesc cu ea. Cand am ajuns acasa la ea, m-a privit ca pe o persoana straina. Mi-a spus ca stia ca sunt mort. Nu mai stia nimic de tata pentru ca ea a plecat de la 18 ani din Bacau. Mi-a interzis sa o mai vad sau sa o mai caut pentru ca nu doreste ca actualul sot si copiii sa stie de existenta mea. Nu am mai cautat-o de cand aveam 24 de ani si nici nu o sa ma mai duc pentru ca ea nu ma doreste. Stiu ca am 7 frati din prima si a doua casatorie a mamei mele, dar nu i-am cautat niciodata. Nu sunt suparat. Asta isi doreste ea”, a povestit Marius Patlagica.
Isi doreste foarte mult o locuinta
Acum, tanarul isi doreste sa aiba doar o casa. Este constient ca singur nu va putea sa-si indeplineasca visul, pentru ca nu va avea niciodata acesti bani. „Doar printr-o sponsorizare sa-mi pot indeplini acest vis de a avea o casa a mea, o camera, nu imi doresc mai mult. Vreau sa pot locui si eu ca tot omul, sa am casa mea, familia mea. Nu am avut nicio prietena pana acum, pentru ca nu am o casa a mea. Poate pana la urma, visul meu se va implini”, spune tanarul.
si sa nu ma pis pe ea de tara condusa de idioti votati de alti idioti
la sectia dr Cristogel mai este, tot asa, un copil bolnav care sta acolo efectiv si pe care il ingrijesc. Daca fiecare familie de potenti financiar ar face asta pentru cate un copil, va imaginati cum ar sta lucrurile? De ce tocmai acesti copii au avut aceasta sansa? Oare nu cumva avem fiecare un destin?