In 2009, Ioan Niculae, dupa cum estimeaza chiar procurorii DNA, controla 90% din productia de ingrasaminte a Romaniei. Prin InterAgro. Astazi, aceasta productie este pe butuci. Iar omul de afaceri, implicat in mai multe dosare penale. Si deja, dupa gratii. Toate aceste dosare penale sunt generate de relatiile pe care le-a avut cu demnitari politici ai timpului. Pentru ce plateste, in definitiv, Ioan Niculae?
In 2009, ingrasamintele furnizate de el si produse in Romania asigurau cea mai mare parte a necesarului pietei autohtone. Si mai ramaneau ingrasaminte si pentru export. Se estimeaza ca cei care au lucrat in societatile lui Niculae, cea mai importanta fiind InterAgro, se ridicau la impresionanta cifra de 30.000 de persoane. Tot cam atunci, in 2009, presiunea exercitata de industriile concurente din Uniunea Europeana, prin intermediul oficialilor de la Bruxelles, sau, in mod direct, prin intermediul ambasadorilor, toate asupra demnitarilor statului roman, erau din ce in ce mai mari. Acestia, de la prim-ministru pana la ministrii de Resort, se aflau captivi undeva intre ciocan si nicovala. Pe de o parte, aveau obligatia de a proteja industria si piata romaneasca, locurile de munca, precum si taxele si impozitele rezultate din veniturile InterAgro, precum si din veniturile salariale, iar, pe de alta parte, trebuiau sa faca fata unor presiuni, unele justificate, altele nu, venite de la Bruxelles. Asa cum aratam, in mod direct sau indirect. O misiunea a demnitarilor romani, aproape imposibila.
In acelasi timp, in absenta unei legi a lobby-ului, la fel cum au procedat si alti mari industriasi ai Romaniei, si Ioan Niculae a incercat, la randul sau, sa initieze si sa promoveze schimbari legislative favorabile industriei pe care o controla. Acte normative care ii securizau piata in raport cu presiunile externe sau ii mareau rata de profit. Ioan Niculae avea doua mari probleme. Prima, se referea la costul gazelor pe care le utiliza. InterAgro erau unul dintre cei mai mari cumparatori de gaze din Romania. Pentru ca gazele naturale stau la baza fabricarii ingrasamintelor. Interesul sau era ca, profitand de aceasta situatie, sa negocieze un pret cat mai convenabil al metrului cub de gaze. Si asta chiar in timp ce piata, tot sub presiunile Uniunii Europene, se liberaliza. Al doilea sau obiectiv era sa protejeze, cat se poate de mult, piata romaneasca in raport cu concurenta, care, cu o singura exceptie, era straina. Provenita din Uniunea Europeana.
In acest scop, Ioan Niculae a facut ceea ce fac si alti importanti oameni de afaceri, pretutindeni pe mapamond. Invocand cifra sa mare de afaceri si interesul national – nu numai propriul interes – el a contactat oameni de decizie ai statului, premieri, ministrii ai industriilor, ministrii ai finantelor, precum si demnitari parlamentari. Tuturor le-a cerut sa il sustina.
Aici intervine mai multe acuzatii formulate de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie, care, daca sunt sustinute de probe, arunca in aer intreaga constructie conceputa de Ioan Niculae. Institutia amintita acuza prin rechizitorii ca industriasul roman ar fi oferit sume substantiale de bani, sub forma de mita, unora dintre acesti demnitari, pentru a-si atinge obiectivele. Niciunul dintre acesti demnitari, intre care sunt amintite nume extrem de importante, nu a reclamat asemenea tentative de mituire.
Si asa ajuns la urmatoarea situatie: industria nationala de ingrasaminte chimice este pusa pe butuci, productia fiind oprita de mult timp, mii si mii de oameni si-au pierdut locurile de munca; Romania importanta ingrasaminte agricole, fara a mai exista o concurenta interna, din alte state, inclusiv din Austria, care fabrica acest produs cu ajutorul gazelor romanesti. Dupa cum se stie, Austria nu dispune de asemenea resurse; ceea ce a putut obtine de la Traian Basescu, cu sprijinul unor ministrii ai Cabinetului Boc, Alro Slatina, respectiv achizitia de curent electric la preturi mai scazute, invocand faptul ca este unul dintre cei mai mari consumatori, Ioan Niculae nu a putut obtine in domeniul gazelor; in prezent, niciunul dintre demnitari nu este victima vreunui rechizitoriu, desi, daca cineva a mituit, exista si persoane mituite, iar daca cineva a promis mita, exista si persoane carora li s-a promis si nu au denuntat; la nivel mediatic, acesti demnitari sunt supusi unei presiuni din ce in ce mai mari chiar si in absenta unor acuzatii formulate de procurori, pentru ca ar fi favorizat sau ar fi incercat sa favorizeze, prin facilitarea si in plan legislativ, o industrie romaneasca. In acelasi timp, nu exista nicio acuzatie adusa celor care, prin decizie guvernamentala, au hotarat, de pilda, ca sa incurajeze achizitionarea de masini produse in Romania – chiar si sub pavilion strain – impunand intre altele institutiilor statului sa cumpere numai de pe piata interna.
Sunt tare curios cum va fi solutionat in justitie noul dosar deschis impotriva lui Niculae. S-ar putea ca o asemenea decizie judecatoreasca sa fie, in felul ei, istorica. Pentru ca daca vor lipsi probele concludente, o asemenea decizie va trasa frontiera dintre interesul national si interesul anti-national.
stimabile, intelegeti diferenta intre lobby si oferirea si primirea de foloase necunevite sper…