Momente incredibile petrecute in centrul Iasului! Dezvaluirile sunt tulburatoare – GALERIE FOTO

@ Foarte putini ar putea crede ca in centrul orasului aveau loc asemenea evenimente! @ Mai mult, detaliile si povestile sunt inedite si incarcate de momente revolutionare @ Fata de realitatea contemporana, totul pare desprins dintr-o poveste miraculoasa si cu un farmec unic @ De la mari momente politice si pana la premiere edilitare si arhitecturale, intreaga atmosfera a urbei de acum aproape trei secole, este una fabuloasa

Doar un mic grup de istorici inimosi si cativa nostalgici interesati de cum arata Iasul acum cateva sute de ani isi mai aduc aminte de povestile si cladirile ce dominau faimoasa Ulita Mare, actualul bulevard Stefan cel Mare. Vechile litografii sau fotografiile de arhiva scot in prim-plan un spatiu superb si cu imobile monumentale, frumos gandite arhitectural si de o valoare istorica aparte.

CITESTE SI: EXCLUSIV! A fost descoperit un loc din centrul Iasului, unde s-a petrecut o crima oribila – GALERIE FOTO, VIDEO

Povestea primului turn cu orologiu din Tarile Romane

Chiar daca astazi, pe mica straduta Trei Ierarhi, cea dintre manastirea ridicata de domnitorul Vasile Lupu si vechea Catedrala Catolica nimic nu mai indica faptul ca aici se afla un turn monumental care adapostea primul orologiu din Tarile Romane, datele istorice indica o serie de elemente extrem de importante in legatura cu aceasta constructie. „Manastirea Trei Ierarhi, ctitoria lui Vasile Lupu, inchinata chiar de acesta la Muntele Athos, avea initial o incinta fortificata. Principala cale de acces in interior era dispre Ulita Mare, pe sub bolta unui masiv turn de piatra, care a fost construit, potrivit pisaniei, in 1638. Inca de la zidirea sa, turnul adapostea un orologiu, cel mai vechi mecanism de acest fel cunoscut in Tarile Romane. Ceasornicul este amintit pentru prima data la 1640, in insemnarile lui Achacy Taszycki, secretarul unei solii poloneze aflate in trecere prin Iasi.

Sub camaruta din turn in care era instalat orologiu era incaperea in care se aflau cele opt clopote ale bisericii… Prin bataia clopotelor, implinirea orelor putea fi vestita pe un spatiu mult mai larg decat centrul orasului, nefiind necesar un contact vizual cu cadranul orologiului”, arata cercetatorul Sorin Iftimi in lucrarea sa intitulata „Cercetari privitoare la bisericile iesene”.

CITESTE SI: Dezvaluiri teribile despre cladirile groazei din Iasi – GALERIE FOTO

Loc de spectacol pentru fanfara domneasca

Mai departe, de reliefat ca in baza documentelor, in secolul al XVII-lea, functionarea orologiului era asigurata de ceasornicarii francezi precum Jean Pattrou sau Jean Viollier. „Abia in 1728, Grigore II Ghica, suprainaltand turnul Portii, a instalat in partea de sus un alt ceasornic, ale carui batai se auzeau in tot orasul. Domnul adaugase si un ceardac in jurul noului orologiu, de unde, pe la ora chindiei, incepea sa cante fanfara domneasca, meterhaneaua, ca la palatul sultanului, spre delectarea curtenilor si orasenilor”, mai dezvaluie Sorin Iftimi. Peste toate, disparitia turnului se pare ca a avut loc la inceputul secolului al XVIII-lea. „Nu se stie cat timp a functionat acest orologiu, avand in vedere grelele incercari prin care a trecut capitala Moldovei de-a lungul veacurilor. Chiar manastirea Trei Ierarhi a cunoscut primul incendiu de la ridicare. Ne putem intreba daca, la 1728, cand se instala cel de-al II-lea ceasornic public, cel din turnul portii domnesti mai fiinta. Fiind serios afectat de cutremurul din 1802, turnul de la Trei Ierarhi a fost refacut la 1806”, se consemneaza in documente. 

CITESTE SI: Scene teribile petrecute intr-o serie de imobile din Iasi! Dovezile sunt uluitoare

BOMBA ZILEI! Ce i-ar fi făcut Ştefan Bănică Andreei Marin. De asta au DIVORŢAT, de...

Premoniție sumbră pentru Putin: „Dacă pierdem războiul și nu e strâns de gât înainte, unul...

Orologiul de la Trei Ierarhi, mijloc de propaganda politica?

Destinul a fost implacabil si cu aceasta constructie monumentala din centrul orasului. Astfel, turnul si orologiul au fost partial distruse cu prilejul marelui incendiu din 1827. Dupa acest moment, partea superioara a acestuia a fost refacuta abia în 1830, însa orologiul a fost înlocuit în 1845. Aceste interventii au schimbat aspectul general al turnului. De asemenea, in 1880 Gheorghe I. Lahovary, Dimitrie Sturdza si Grigore G. Tocilescu, membri ai Comisiunii Monumentelor Istorice, constatand ca turnul a fost recladit din temelii pe un alt amplasament si ca ceasul nu era cel vechi, pus de voievodul ctitor, ci unul modern, opineaza „ca turnul sa se darame, neavand nicio importanta istorica sau artistica…”. Totusi, o explicatie extrem de lucida in legatura cu rolul avut de acest orologiu o ofera Andi Mihalache, cercetator la Institutului de Istorie A. D. Xenopol.

„In Europa secolului al XVII-lea, multe portrete de protocol îi înfatisau pe oamenii de stat alaturi de un ceasornic, de un glob pamantesc si de alte obiecte necesare preocuparilor carturaresti. De altfel, înca din din timpul Renasterii, stiinta fusese integrata în ideologia puterii. Totul se rezuma, în fond, la o analogie: asa cum Dumnezeu, Marele Ceasornicar, concepuse lumea ca pe un mecanism de orologiu, care functiona perfect, tot astfel, monarhii pamanteni se straduiau ca în tarile lor totul sa mearga ceas, cum am spune azi. Evident, ceasurile de aceasta factura serveau atunci mai mult propagandei politice si mai putin masurarii timpului. Prin urmare, în vremea lui Vasile Lupu, un ceas asociat ctitoriei domnesti Trei Ierarhi trebuia sa trimita cu gandul la bunul conducator”, concluzioneaza acesta. 

La doar cativa pasi, peste drum, in parcul din fata Palatului Culturii, se afla Hotelul St. Petersburg, unde s-a redactat Proclamatia de la 1848 (27 martie). Ca trecut istoric, Hotelul Petersburg este legat de un important eveniment ce a marcat Istoria Moderna a Romanilor. Este vorba despre Revolutia de la 1848. „La Hotel St. Petersburg, stabilimentul de gen cel mai luxos din Iasi, la acea vreme, trageau mai toti strainii si care reprezenta unul din capetele traseului de promenada al iesenilor, celalalt fiind Gradina Copou. In fata hotelului tinut de un evreu botezat, pe care, dupa N. A Bogdan si Eugen I. Paunel, l-ar fi chemat Conrad Regensburg, canta, la zile anumite, fanfara militara, compusa din indigeni, sub conducerea unui capelmaistru neamt si înauntru functiona o cofetarie, unde se serveau treizeci de feluri de prajituri, adunand în fiece duminica si la alte zile mari, o multime de grupuri, printre care si cativa boieri. Se întelege ca locul era foarte familiar iesenilor, protipendadei, bonjuristilor, dar si targovetilor mai de rand, iar salile mari de la parter, singurele din Iasi, în cladirile publice, unde încapeau multi oameni, erau locul cel mai potrivit de adunare pentru o miscare revendicativa, care, departe de a fi populara, dorea sa lase impresia de ordine si chibzuiala, fara agitatii revolutionare”, a precizat si lect. univ. dr. Nelu-Cristian Ploscaru, de la Catedra de Istorie Moderna a Romanilor si Universala, Facultatea de Istorie a Universitatii Alexandru Ioan Cuza (UAIC).