@ Sute, poate chiar mii de micuti au plans de bucurie cand au vazut ceea ce pot face papusile pe scena fostului Teatru de Papusi, gazduit intr-un spatiu minuscul al unei foste sali de cinematograf de pe actualul bulevard Stefan cel Mare si Sfant @ Cei mai multi dintre trecatorii prin aceasta zona nu mai cunosc ceea ce se petrecea in urma cu jumatate de secol, chiar in curtea vechii Bisericii Catolice din plin centrul orasului Iasi @ O contributie majora pentru dezvoltarea acestui edificiu cultural ludic au avut-o legendarii: Manole Al. Foca, Natalia Danaila, sau marele actor Constantin Brehnescu
Aceasta este una dintre cele mai frumoase si romantice povesti ale Iasului de altadata! Ea este legata de locul unde, dupa ce au luat parte la reprezentatii emotionante si inocente, mii de micuti au plans de bucurie cand au vazut ceea ce pot face mainile maiestre ale unor faimosi actori pe scena fostului Teatru de Papusi. Fondat la mijlocul secolului trecut, anume 1949, acesta a fost gazduit intr-un spatiu minuscul al unei foste sali de cinematograf de pe actualul bulevard Stefan cel Mare si Sfant.
Citeste si: Aventura fascinanta a primului teatru sub pamant din Iasi – FOTO, VIDEO
Miracolul din curtea vechii Catedrale catolice din Iasi
Acum zeci de ani, totul se intampla in curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Iasi, cunoscuta si sub numele de Catedrala Veche Catolica. Aici, actori fabulosi precum Lucretia Carausu, Ana Suba, Elena Brehnescu, Emil Petcu, George Zaharia, Petre si Emilia Valter, Ion si Simona Agachi, Constantin si Nicolae Brehnescu sau Eliza Florescu au facut „minuni” artistice pentru generatii intregi de tineri. „Infiintata in 1949 in formula de Teatru pentru Papusi, noua institutie de spectacole pentru copii cu trupa stabila din Iasi si-a deschis prima stagiune cu «Pestisorul de aur» de A. S. Puskin, regia Iosif Ligeti, cu cinci actori in distributie. Adevaratul intemeietor al trupei a fost profesorul si regizorul Manole Al. Foca, profesor de filosofie si dictie la fostul Conservator iesean, secretar personal al poetului orb Mihail Codreanu. El s-a preocupat de formarea unei prime generatii de actori precum Lucretia Carausu, Ana Suba, Elena Brehnescu, Emil Petcu, George Zaharia, Petre si Emilia Valter, Ion si Simona Agachi, Constantin si Nicolae Brehnescu, Eliza Florescu. Primele reprezentatii au fost gazduite de o sala de cinematograf, intr-un mic spatiu de pe strada Stefan cel Mare, in curtea vechii Biserici Catolice. In acesti primi ani, repertoriul era constituit mai ales din povesti populare romanesti, completate, incepand cu cel de al doilea deceniu de activitate, cu importante titluri de afis ale literaturii universale respectiv «Tartarin din Tarascon» de Alphonse Daudet, «Casatorie cu de-a sila» de Molière sau «Printesa Turandot» de Carlo Gozzi”, se arata in documentele existente in arhiva actualului Teatrul pentru Copii si Tineret Luceafarul.
Citeste si: O moarte ingrozitoare a marcat acest loc! Totul este invaluit in mister – GALERIE FOTO
„Teatrul visat” de Constantin Brehnescu
Legat de aceasta miraculoasa poveste ludica, Constantin Brehnescu, in lucrarea sa publicata in anul 2012 si intitulata „Teatrul visat. Actori, pantomima, papusi, muzica si dans„, rememoreaza secvente de aur din perioada glorioasa a fostului Teatru pentru Papusi. „Imi amintesc cu emotie de acele zile… Stateam fata in fata incercand sa incropim un repertoriu. Nu era simplu. Era imediat dupa celebra, pe atunci, declaratie din aprilie ’64 (a lui Nicolae Ceausescu ce a urmat o asa zisa ameliorare a conditiilor de viata precum si de o relativa liberalizare în plan cultural – n.r.) In sfarsit, teatrele pentru copii nu mai erau obligate sa joace numai piese sovietice cu Sasa sau Natasa. Aveam dezlegare de la stapanire ca sa apara in scena cu Ionel si Marioara”, scrie Brehnescu. De reliefat ca, pe aceasta scena a facut furori faimoasa trupa „Bing-Bang-Bing„care a facut reprezentatii pana in anul 1977.
Citeste si: Povestea incredibila a unui celebru director din Iasi
Arta papusareasca cu muzica, poezie, pantomima si dans
In anul 1973, denumirea acestei entitati dramatice se schimba in Teatrul pentru Copii si Tineret, largindu-si aria repertoriala si gama mijloacelor actoricesti, imbinand arta papusareasca cu muzica, poezia, pantomima si dansul. „In acest mod s-a putut adresa mai multor categorii de varste! Sunt testate si reprezentatii in spatii neconventionale, care au fost bine receptate de public. O noua generatie de actori s-a format atunci: Ortansa Stanescu, Constantin Ciofu, Camelia Poenaru, Constantin Amuntencei, Mircea Sava, Doina Iarcuczewicz, Nina Dimitriu, Liviu Smantanica sau Cristina Anca Ciubotaru. In ’77, la cutremur, cladirea a fost avariata grav, iar sediul teatrului va fi, pentru zece ani, in actuala Casa de Cultura a Studentilor. In acelasi an a demarat construirea unui nou sediu unde, din decembrie 1987, teatrul isi desfasoara activitatea. Cladirea a fost una ultramoderna, la acele vremuri, unica in Romania si rara la acele timpuri in Europa”, se mai arata in istoricul teatrului.