Microfoanele din biroul vicepresedintilor CJ Iasi, cel mai mare scandal in care au fost implicati procurorii DNA

Procurorul Constantin Sima, candidat pentru functia de procuror general, dar si la sefia Directiei Nationale Anticoruptie, vrea reorganizarea DNA, despre care spune ca a comis erori, si apreciaza ca informarea controlul si consultarea „pot transforma spectaculos calitatea muncii in Ministerul Public”.

Dupa ce face trimiteri la prevederile referitoare la organizarea Ministerului Public, Sima face o analiza SWOT a activitatii institutiilor aflate in structura Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In cazul DNA, mentioneaza ca puncte tari stabilitatea conducerii, aceeasi in ultimii sapte ani, si un corp de magistrati bine pregatiti profesional. Ca puncte slabe, el mentioneaza numarul achitatilor definitiv inregistrati in cursul anului 2011, de 37 din 359 inculpati judecati definitiv, ceea ce reprezinta 10,3% si faptul ca din totalul de 2.270 cauze solutionate in 2011 numai in 233 s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriu, ceea ce reprezinta 10,3%.

„Desi procentul de inculpati arestati preventiv este de 30,5% ceea ce consideram normal pentru o structura specializata in combaterea coruptiei, perceptia publica a Directiei Nationale Anticoruptie este aceea a unui organ excesiv de represiv, ceea ce face necesara o mediatizare mai buna a activitatii acestei directii si mai multa transparenta in derularea unor activitati procedurale”, scrie el.

El considera ca principalele amenintari in ceea ce priveste activitatea Directiei Nationale Anticoruptie sunt erorile in organizarea si planificarea urmaririi penale, neglijenta in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului, apararii si respectarii demnitatii umane, superficialitate in administrarea probelor si operativitate deficitara. El da ca exemplu cazul fostei judecatoare de la Curtea de Apel Iasi, Georgeta Buliga, trimisa in judecata de DNA, caz in care denuntatorul, Liviu Popescu, „a recunoscut in instanta ca a fost luat pe sus de cei de la Directia Nationala Anticoruptie, tinut intr-o camera de hotel, amenintat ca nu isi va mai vedea familia si ca va fi arestat daca nu o convinge pe Buliga sa ia banii de la el”.

Un alt exemplu este cazul vamesilor de la Nadlac in care avocatul Catalin Dancu a sustinut ca unele interceptari mentionate de procurori nu existau la dosar. „Un alt mare esec inregistrat de Directia Nationala Anticoruptie a fost achitarea, pe fond, de Tribunalul Bucuresti, a presedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir. Directia Nationala Anticoruptie Alba a decis retrimiterea in judecata a Ioanei Maria Vlas, intr-un dosar pe care il aveau in ancheta inca din 2008, pentru aceleasi fapte pentru care Vlas fusese deja condamnata in 2009, in cauza FNI. Un alt dosar de rasunet in care procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au luat o achitare usturatoare a fost cel al fostului ministru al muncii, Paul Pacuraru si al lui Ilie Morega, acuzati de procurorii Nicolae Marin si Doru Florin Tulus de fapte de coruptie”, enumera Constantin Sima alte cazuri.

El mai noteaza ca „un scandal international a fost la un pas sa izbucneasca dupa ce procurorul DNA Viorel Cerbu a intrat in casa familiei Birsan, adica a judecatoarei Gabriela Birsan si a sotului acesteia, Corneliu Birsan, judecator roman la CEDO, pentru a face o perchezitie, fara sa tina cont de imunitatea pe care o aveau cei doi”.

Constantin Sima apreciaza ca, „desi declarativ, Directia Nationala Anticoruptie instrumenteaza cazuri – asa cum s-a mentionat – de mare coruptie, se constata ca preponderenta cauzelor penale solutionate au ca obiect infractiuni de medie, chiar de mica coruptie”. El considera ca doar lucratorii vamali cu functii de conducere ar trebuie sa se afle in competenta DNA. De asemenea, el crede c a trebuie revizuita si limita sumei de la care o infractiune intra sub incidenta activitatii DNA.

El mai propune si regandirea sistemului de selectie a procurorilor DNA. „In conformitate cu dispozitiile art. 87, alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, numirea procurorilor in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie este conditionata de anumite criterii si de „promovarea” unui interviu insuficient reglementat care permite un mare grad de subiectivism si chiar suficienta in evaluarea candidatilor. Apreciem ca ar trebui regandita aceasta modalitate de selectie care permite accederea intr-o structura de elita a Ministerului Public si a unor procurori insuficient pregatiti profesional sau lipsiti de experienta (ne intrebam ce relevanta pot avea putinele rechizitorii pe care acestia le pot prezenta pentru evaluare, intocmite in cauze penale cu grad scazut de complexitate)”, considera Sima.

In opinia sa, structura Directiei Nationale Anticoruptie ar trebui regandita, avandu-se in vedere rezultatele complete obtinute in activitate, intrucat „mentinerea unor structuri lipsite de rezultate nu este justificata si greveaza activitatea de ansamblu”.

Constantin Sima mentioneaza ca activitatea Directiei Nationale Anticoruptie „nu trebuie sa fie una intamplatoare, ci pro activa, de identificare a vulnerabilitatilor manifestate in sectoare importante ale economiei nationale sau la nivelul autoritatilor si institutiilor esentiale ale Statului Roman” si trebuie sa fie in concordanta cu dezideratele nationale si internationale ale Romaniei, dar neinfluentata politic si nici tributara intereselor de orice natura ale formatiunilor politice. „Esentiala pentru sporirea eficientei activitatii acestei directii este colaborarea operativa si obiectiva cu serviciile de informatii, in special Serviciul Roman de Informatii si Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, stabilirea unor obiective comune in afara oricaror jocuri politice”, afirma el.

Constantin Sima propune unificarea celor doua sectii ale DNA, Sectia de combatere a coruptiei si Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie, considerand ca „unificarea celor doua sectii, pe langa eliminarea unor functii de conducere, procuror sef sectie, procuror sef sectie adjunct, sefi servicii, sefi birouri, ar prezenta si un avantaj cert in ceea ce priveste activitatea desfasurata, eliminandu-se situatiile in care pe rolul ambelor sectii sunt inregistrate cauze penale cu acelasi obiect, indivizibile sau conexe, care determina dispersarea capacitatii operative a structurii”.

Sima apreciaza ca ca s-ar impune eliminarea celor trei birouri teritoriale existente in prezent, respectiv Birourile Teritoriale Anticoruptie Satu-Mare, Targu-Jiu si Slobozia, a caror activitate ar urma sa fie preluata de Serviciile Teritoriale Anticoruptie Oradea, Craiova si Bucuresti.

In ceea ce priveste Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT), aceasta are ca puncte tari un corp de magistrati stabil si bine pregatit, care coopereaza bine si cu celelalte autoritati, iar ca puncte slabe, creseterea stocului de dosare, desi ritmul de solutionare a cauzelor a crescut, superficialitatea controlului ierarhic, rezultate nesatisfacatoare in instrumentarea cazurilor de spalare de bani si impresia nefavorabila produsa de numarul mare de erori comise de echipele de politisti la patrunderea prin forta in locuintele unor invinuiti, dovedintu-se ca de fapt acestea au intrat in locuintele unor persoane neimplicate in cauzele respective. In opinia sa, principalele amenintari la adresa unui bun management al DIICOT sunt „competenta exagerat de extinsa si structura foarte stufoasa”.

Sima critica faptul ca DIICOT nu s-a preocupat de situatii precum aparitia unor structuri infractionale organizate care ameninta stabilitatea economica a tarii, cum ar fi retelele de import legume si fructe precum si alte marfuri care se vand in supermarketuri in defavoarea producatorilor romani care nu-si pot desface propriile produse, situatie ce are drept consecinta faptul ca „cei mai multi dintre acestia renunta la cultivarea terenului si il vand, slabind astfel independenta alimentara a Romaniei.

Sectia de urmarire penala si criminalistica are ca puncte tari buna pregatire a procurorilor. Constantin Sima considera insa ca punct slab faptul ca „sectia a fost organizata de doamna Laura Codruta Kovesi dupa instalarea sa ca procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un mod vadit disproportionat: doua servicii, din care unul cuprinde 10 procurori iar celalalt 46 de procurori”, iar „Serviciul de indrumare si control care echilibra schema si care cuprindea un numar de 15 procurori a fost desfiintat fiind considerat inutil”.

El mai considera ca o alta mare slabiciune constatata in activitatea sectiei este mentinerea in vigoare a ordinului procurorului general privind cauzele cu autori neidentificati. „Potrivit acestui ordin cauzele care nu prezinta indicii referitoare la autorul faptei sunt trecute in evidenta cauzelor cu AN numai dupa cateva zile de la sesizare si nu se mai reia munca pentru solutionarea lor decat daca apar elemente noi, de regula cand autorul savarseste o noua infractiune. Organele de urmarire penala nu mai depun astfel eforturi de solutionare a cauzelor cu AN, nu se mai face verificarea lor semestriala, nu mai sunt citate in adunarile generale ca au prea multe cauze cu AN”, sustine Constantin Sima, referindu-se la cazul studentei japoneze ucise la Bucuresti.

El avertizeaza ca sectia risca sa esueze in cauze nesemnificativee, lipsite de importanta ca urmare a preluarii competentei cauzelor importante de catre Directia Nationala Anticoruptie si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, directii care s-au desprins din aceasta sectie. „Iata de ce consider ca este utila organizarea cu preponderenta in cadrul sectiei a activitatii de indrumare si control”, spune procurorul.

In ceea ce priveste Sectia judiciara, Sima remaraca faptul ca un punct slab este procentul scazut de admitere a cailor de atac. „Pentru a-si dovedi utilitatea, procurorii Sectiei judiciare se straduiesc sa formuleze cat mai multe proiecte de recurs in interesul legii ceea ce este de natura sa creeze confuzii in loc sa duca la o aplicare unitara a legii”, noteaza Sima.

El apreciaza ca activitatea judicira trebuie desfasurata astfel incat sa nu pericliteze independenta procurorului in concluziile formulate la judecarea cauzelor. Despre Sectia de resurse umane si documentare, Constantin Sima afirma ca, din pacate, toti procurorii generali i-au modificat structura si i-au modificat atributiile, ceea ce ii poate compromite rezultatele activitatii.

Sectia parchetelor militare este apreciata de Sima pentru buna pregatire de specialitate si experienta magistratilor, dar un punct slab este faptul ca procurorii militari sunt subordonati procesual procurorului general, iar material dotarea este asigurata de MApN. El remarca insa ca „sub aspectul resurselor umane se constata o incadrare deficitara si o repartizare ineficienta a personalului pe unitati de parchet”.

Sima prezinta apoi date statistice referitoare la activitatea Ministerului Public.

In anul 2011 parchetele au avut spre solutionare 1.656.130 cauze, in crestere cu 9,4% fata anul 2010. Din cauzele aflate in stoc au fost solutionate 579.322 cauze, (in crestere cu 11,8% fata de anul 2010) din care 43.826 prin rechizitoriu, ceea ce inseamna o pondere de 7,6% din totalul cauzelor solutionate. Stocul de cauze de solutionat a crescut de la un an la altul, ajungandu-se la situatia ca in ultimii 11 ani acest stoc sa creasca de 3,1 ori (de la 532.986 de cauze in anul 2000 la 1.656.130 de cauze in anul 2011).

„In acelasi timp, a crescut numarul cauzelor ramase nesolutionate (fara cauzele cu autor neidentificat) cu 0,9% (394.320 cauze in anul 2011 fata de 390.825 in anul 2010) iar ponderea acestora in totalul cauzelor de solutionat a scazut de la 25,8% in anul 2010 la 23,8% in anul 2011, chiar in conditiile in care de la 1 ianuarie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 202/2010 privind mica reforma”, remarca procurorul. El propune ca masuri pentru imbunatatirea activitatii Ministerului Public: efectuarea unei analize aprofundate a solutiilor definitive de achitare si a cauzelor acestora; analizarea efectelor produse de intrarea in vigoare a Legii nr.202/2010 privind mica reforma si luarea in discutie a unor eventuale modificari ale acesteia; efectuarea unei analize a solutiilor de netrimitere in judecata fata de inculpati/invinuiti arestati preventiv; modificarea ordinului comun nr. 178/2009/1094/C/2009 al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si al ministrului administratiei si internelor, privind inregistrarea cauzelor cu A.N. si al ordinului comun nr. 10/2004/121/2004 al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si al ministrului administratiei si internelor, privind inregistrarea si evidenta dosarelor penale pentru a accelera diminuarea stocurilor de dosare; elaborarea unui studiu privind modificarea legii politiei judiciare in vederea cresterii eficientei activitatii acestui organ, cresterii calitatii actului de urmarire penala si a credibilitatii justitiei; efectuarea riguroasa a controlului ierarhic prevazut de art. 264 alin. 3 din C.p.p.; institutionalizarea unui control anual efectuat la parchetele de pe langa judecatorii si tribunale de procurori anume desemnati de procurorii generali ai curtilor de apel iar la parchetele de pe langa curtile de apel de procurorii desemnati de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie; imbunatatirea serviciului de relatii cu publicul si primiri in audienta la toate nivelele intrucat aceste activitati ofera date si informatii extrem de importante pentru procuror si, totodata aduce Ministerul Public mai aproape de cetatean, de problemele acestuia.

„Controlul, consultarea, informarea sunt trei directii de actiune care pot transforma spectaculos calitatea muncii in Ministerul Public”, apreciaza candidatul la functia de procuror general. El isi fixeaza ca obiective asigurarea continuitatii rezultatelor obtinute de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Directia Nationala Anticoruptie, asa cum s-a cerut in Raportul privind Mecanismul de Cooperare si Verificare; cresterea calitatii actelor de urmarire penala si consolidarea capacitatii Ministerului Public de combatere a criminalitatii; combaterea coruptiei in general si a marii coruptii in special; consolidarea ordinii de drept prin combaterea cu mai multa eficienta a criminalitatii de violenta in spatiile publice; cooperarea stransa cu asociatiile profesionale in vederea ridicarii standardelor de conduita si etica a magistratului; cresterea prestigiului si credibilitatii Ministerului Public.

Proiectul sau are un motto din lucrarea lui Montesquieu, „Spiritul legilor” si se incheie cu un citat din 1912 al profesorului Ioan Tanoviceanu potrivit caruia sarcina Ministerului Public este „sa privegheze pentru toate cate privesc paza bunei oranduieli a linistii obstei”. Constantin Sima este procuror la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si presedinte al Asociatiei Procurorilor din Romania, avand o vechime in magistratura de 31 de ani. A lucrat in cam toate sectoarele Ministerului Public, in ultima perioada a lucrat in domeniul studiului si documentare.