Medici pe mana carora NU vrei sa ajungi – FOTO

@ Nimeni nu isi doreste sa ajunga vreodata pacient intr-un serviciu de Terapie Intensiva, locul unde se duce o lupta contra cronometru intre viata si moarte @ De cele mai multe ori, comunicarea dintre medic si pacient se face doar cu ajutorul aparatelor, pentru ca bolnavul se afla in imposibilitatea de a vorbi @ Intr-un astfel de serviciu ajung cele mai grave cazuri, bolnavi aflati la limita dintre viata si moarte, care aproape nu au sanse de supravietuire @ Si totusi, medicii din acest serviciu reusesc sa le salveze viata, chiar daca, uneori, lupta luni de zile @ „Tratam pacienti la cumpana dintre viata si moarte, iar cand un bolnav se externeaza, simtim o bucurie extraordinara. Cand pierdem un pacient traim o imensa frustrare, pentru ca stii ca eforturile tale au fost zadarnice”, spune conf. dr. Ioana Grigoras, sefa Clinicii ATI de la Spitalul Sf. Spiridon Iasi

Ca sa fii medic in Terapie Intensiva, trebuie sa iubesti aceasta meserie, altfel risti sa mergi din esec in esec. Aici nu te poti juca si trebuie sa actionezi la secunda pentru a salva viata bolnavului. Intr-un serviciu de Anestezie si Terapie Intensiva (ATI) sunt cele mai grave cazuri dintr-un spital. Aproape toti sunt la limita dintre viata si moarte. Medicii care lucreaza in ATI sustin ca specialitatea este pe cat de spectaculoasa, pe atat de solicitanta. „Tratam pacienti la cumpana dintre viata si moarte, in ATI se regaseste toata patologia medicala grava, iar responsabilitatea noastra este enorma. Cei internati in ATI prezinta dezechilibre majore, frecvent asociate mai multor organe sau aparate. Medicina moderna ne pune la dispozitie mijloace tehnice si farmacologice pentru a realiza suportul artificial al functiilor grav avariate de diversele afectiuni de care sufera pacientul. Asiguram suportul ventilator, ventilatia artificiala, suportul cardiovascular, mijloace de epurare renala extracorporala, mijloace de epurare hepatica”, a spus conf. dr. Ioana Grigoras, sefa clinicii ATI de la Spitalul Sf. Spiridon, coordonator al rezidentiatului de ATI.
Din pacate, lipsa de personal din sistemul sanitar si-a spus cuvantul si in acest serviciu. Nu de putine ori, medicii din ATI sunt nevoiti sa fie in acelasi timp in mai multe locuri. Ori sunt solicitati in sala de operatie, pentru o anestezie inaintea unei interventii chirurgicale, ori este nevoie de ei in ATI. „Solutia in aceste momente este colectivul unit. Iar din acest punct de vedere ma bucur ca am in clinica un colectiv foarte bun. Lucrez din 1988 aici si nu au fost probleme, chiar daca in permanenta ne-am confrunat cu deficit de personal. Cand un medic este solicitat in mai multe locuri, in acelasi timp, intervin colegii, care sar in ajutor fara sa li se solicite acest lucru”, afirma conf. dr. Ioana Grigoras.

Salvarea unui pacient le umple inima de bucurie

Desi, in medie, o internare in ATI dureaza trei – patru zile, sunt pacienti care stau la reanimare saptamani sau chiar luni, in functie de gravitatea afectiunilor. Fie ca e vorba de accidente rutiere grave, politraumatisme, bolnavi cu diverse afectiuni hepatice sau cardiace, de bolnavi cu diverse intoxicatii, ori de pacienti iesiti din sala de operatie, pericolul este la fel de mare in cazul tuturor. Sunt persoane care stau cu lunile internate in clinica, iar in cele mai fericite cazuri ies pe propriile picioare, spre satisfactia medicilor. „In mod normal, media unei internari este de trei – patru zile, dar sunt pacienti care stau si cateva luni aici. In astfel de cazuri ne atasam de ei, dar si pacientii de medici. Este firesc sa se intample acest lucru, in conditiile in care il ai zilnic sub supraveghere timp de mai multe luni. Am avut recent un pacient care a plecat acasa dupa sase luni de ATI, iar mai mult de doua luni a stat intubat. Suferea de o pancreatita acuta severa, facuse si un infarct miocardic acut si suferise cinci interventii chirurgicale. Dupa doua luni de intubare si sase de spitalizare a plecat acasa. Cand a venit la control, a trecut pe la ATI si ne-a vizitat, s-a bucurat tot personalul de aici, pentru ca in tot acest timp acel pacient a fost ingrijit de absolut tot personalul. Astfel de momente iti umplu inima de bucurie, compenseaza toate greutatile pe care le intampinam in meseria noastra”, spune dr. Grigoras.

Cea mai frumoasa si dificila specialitate a medicinei

„Munca intr-un compartiment de Terapie Intensiva este extrem de importanta intr-un spital. Aici, fiecare secunda conteaza foarte mult pentru pacient si personalul medical. La un stop cardiorespirator, cand dupa trei-patru minute se instaleaza moartea cerebrala, fiecare secunda sau interval de zeci de secunde este crucial pentru a incepe resuscitarea pacientului si pentru a-i reda functiile vitale. Specialitatea este spectaculoasa si solicitanta in acelasi timp. Nu te plictisesti niciodata. Este, cu siguranta, cea mai frumoasa specialitate si mai dificila in acelasi timp”, completeaza dr. Laura Nicolescu, medic primar ATI la sectia exterioara Copou a Spitalului Sf. Spiridon Iasi.
In activitatea sa, dr. Nicolescu s-a confruntat cu numeroase alte cazuri similare. „In cei 14 ani de cand lucrez in aceasta specialitate au fost multe cazuri fericite. Au fost pacienti care au stat mai multe luni internati si au plecat acasa pe propriile picioare. In urma cu mai mult timp am avut un barbat intoxicat, in urma unei tentative de suicid, care a stat trei luni in ATI, din care doua luni intubat. Cand vezi pacientul pe picioare plecand acasa sanatos simti o multumire sufleteasca si o usurare, stii ca eforturile tale nu au fost zadarnice”, precizeaza dr. Nicolescu.

ȘOC! De ce s-a retras Romică Țociu de la 'Te cunosc de undeva'. Artistul a...

Continentul care se rupe în două. Sunt crăpături imense pe mii de kilometri, care ar...

„Noi nu desfiintam moartea aici”

Pe cat de fericiti se simt atunci cand dau viata unui om ajuns in ATI in stare critica, pe atat de tristi sunt medicii atunci cand pierd un pacient. Simt neputinta, frustrare, dar nu au timp de pierdut, pentru ca ii asteapta alte persoane in stare grava. „In clinica noastra, pacientii sunt la cumpana dintre viata si moarte, asa incat ne confruntam si cu decese. Simtim o mare durere atunci cand pierdem un pacient, frustrare, pentru ca stii ca eforturile tale au fost zadarnice, neputinta in fata mortii. Trebuie sa acceptam, insa, realitatea uneori cruda. Noi nu desfiintam moartea aici, ci doar ii ajutam pe acei pacienti cu resurse sa mearga mai departe”, spune conf. dr. Ioana Grigoras, sefa celei mai mari clinici ATI din Moldova.

Stresul alarmelor

Pe langa solicitarea fizica, personalul medical din compartimentul ATI este supus si unui stres psihic continuu din cauza diverselor alarme care tiuie la fiecare pat, uneori simultan la mai multi pacienti. Sunt semnalele care ii avertizeaza pe doctori sau asistenti atunci cand un pacient nu mai are tratament sau, in cel mai rau caz, aer. Dupa ani de munca, medicii le stiu pe de rost. „Alarmele fac parte din viata noastra, a ATI-stilor. Ne-am obisnuit cu ele. De ani de zile de cand lucram aici le auzim zilnic si deja stim pentru ce suna fiecare alarma. Sunt mai multe alarme care ne avertizeaza ca se intampla ceva cu pacientul. Orice pacient are o monitorizare complexa, sunt tinute sub control tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, temperatura, respiratia, oxigenarea sangelui arterial si altele. Aceste alarme permit securitatea pacientului. Sunt momente in care incep sa tiuie toate alarmele in acelasi timp, este posibil sa se declanseze la mai multi pacienti in acelasi timp. Se intampla, totusi, destul de rar, pentru ca o alarma suna in momentul in care un pacient nu are tratament sau ramane fara ventilatie, ceea ce nu prea se intampla”, adauga conf. dr. Grigoras.

Psihologii le-ar fi de ajutor

Medicii spun ca psihologii sunt de mare ajutor in aceasta meserie, atat pentru pacienti, cat si pentru personal. „Noi colaboram foarte bine cu psihologul spitalului. Deocamdata doar pacientii au avut nevoie de consiliere, dar este recomandat si pentru personal. Sunt pacienti afectati din punct de vedere psihic dupa ce stau intubati cateva luni, vad oameni morti prin preajma si au nevoie de psiholog. De multe ori si medicii pleaca epuizati din spital dupa o zi de munca. Este o meserie care impune sacrificii, atat la locul de munca, dar si in plan familial. Este foarte greu, solicitant, dar nu e nimic mai frumos sa vezi cum un pacient realmente invie cu ajutorul tau”, este de parere conf. dr. Ioana Grigoras.