National

Marturii ale actorului MITICA POPESCU, detinut in lagarul tortionarului Ficior: Mancai cel mai bine cand visai

Publicat: 19 sept. 2013
1

Readucerea in atentie a intamplarilor tragice din perioada comunista si a torturilor prin care au trecut detinutii politici ofera informatii despre o noua victima a puscariilor comuniste, necunoscuta pana acum, respectiv actorul Mitica Popescu.

Mitica Popescu a povestit pentru Gandul.info ca a fost incarcerat timp de trei ani pentru „nedenuntare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”, deoarece nu si-a turnat niste prieteni care au spus, in cadrul unei petreceri, ca vor sa fuga in America.

Pe fisa sa „matricola penala„, scria, in momentul retinerii, ca a fost arestat de Securitate, pe 5 noiembrie 1958 pentru „faptul de tradare si trecere de frontiera„, fiind apoi depus in penitenciar la data de 9 februarie 1959.

„E o tampenie. N-am avut niciun gand sa fug. D-aia mi-au si dat doar trei ani. Ceilalti au luat intre opt si 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsa. Alta mai mica nici nu exista. E drept ca-ti confiscau si bunurile personale, dar eu aveam vreo trei camasi si vreo doua cravate cu zgarci, ca se purta”, a declarat maestrul Mitica Popescu pentru gandul.info.

Actorul a povestit ca de la penitenciarul din Jilava a fost mutat in fosta colonie de munca de la Periprava, unde a petrecut doar trei luni, dupa care a fost trimis in Balta Brailei, la Salcia, de unde a fost eliberat in 1961.

Desi nu stie exact daca l-a cunoscut pe Ion Ficior, seful lagarului din Periprava, Mitica Popescu are amintiri terifiante despre perioada petrecuta acolo. „Foamea era ingrozitoare. Ne dadea o zeama de arpacas si un colt de oaine. Mancai cel mai bine cand visai. Apa pe care o beam era scoasa direct din Dunare, iar tantarii ne mancau de vii”, a povestit maestru pentru gandul.info.

Nici la penitenciarul din Salcia conditiile nu au fost mai bune: „A venit tifoida peste noi; munciile erau crancene. Multi au murit de foame si de epuizare. Altii de inima rea. Sincer, eu am avut sansa ca eram tanar. Dar pentru cei in varsta era ingrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia sa faci norma. Daca nu, bataia ta n-o lua nimeni”.

Dupa 1961, cand a fost eliberat, Mitica Popescu a fost supravegheat, fiindu-i pusa conditia sa nu vorbeasca cu absolut nimeni despre ce s-a intamplat in anii de puscarie. În plus, i-a fost teama sa vorbeasca si cu fostii colegi sau pe cei care i-a cunoscut in detentie. „Abia dupa multi ani, m-am intalnit cu Alexandru Paleologu, apoi si cu Alexandru Ivasiuc si am mai stat de vorba. În puscarie il mai cunoscusem si pe I.D. Sarbu, dar de atunci n-am mai vorbit cu el”, isi aminteste maestrul Mitica Popescu.




Adauga un comentariu