Jokerul presei iesene

Am primit cu bucurie invitatia de a scrie un editorial special pentru primul numar al noului ziar. Cel vechi („ZIUA de Iasi„) – pe care l-am citit cu placere si tenacitate, vreme de un deceniu – mi-a gazduit gandurile si scriitura, sub diferite forme, in ultimii 8 ani. In paginile sale m-am simtit, dintotdeauna, „acasa”. M-am regasit in multe dintre campanile curajoase pe care le-a purtat si m-am privit in el ca-ntr-o oglinda curata si intreaga. Dar ziarul acela valoros, de care creatorii sai se despart azi, fara resentimente si cu zambetul pe buze, trebuia sa lase loc altuia si mai valoros, care sa-si ia soarta in propriile maini si sa-si asume o existenta complet independenta. Pentru ca, dupa cum arata marele ziarist Pamfil Seicaru, in lucrarea „Istoria presei”: „Puterea crescanda a presei, rolul pe care il detine in viata statului modern au obligat ziarele sa-si modifice aspectul, sa-si imbogateasca continutul, devenind adevarate fascicule dintr-o vasta enciclopedie a societatii”.

Anunţul momentului despre Ion Iliescu! Ce trist, a ajuns de urgenţă la spital. Ce spun...

Cooperarea militară care dă fiori Occidentului. SUA și alte mari puteri şi-au exprimat "îngrijorarea serioasă"

Este exact ceea ce va face noul ziar (care isi va pastra, bineinteles, profilul de ancheta si investigatii), inclusiv prin paginile sale noi – de eveniment national si international, de economie locala, nationala si internationala etc. Aceasta transformare nu este deloc intamplatoare, intrucat aici, la Iasi, climatul este propice: orasul nostru este chiar leaganul gazetariei romanesti! Potrivit lui Seicaru: „Primul jurnal imprimat in Romania a iesit din teascurile moldovenesti, pe la 1790. El se numea Curierul Moldovei si era publicat de Potemkin (favoritul tarinei Ecaterina cea Mare – nota V.H.), in timpul ocupatiei rusesti, avand de scop sa serveasca in primul rand interesele acestei ocupatii. Era tiparit pe doua coloane, una in limba romana, cealalta in limba franceza.” Intreprinderea la care se angajeaza cei care va vor spune, de acum inainte, „BUNA ZIUA IASI!” nu este, desigur, una usoara. Nici pana acum nu a fost simplu, dar e de asteptat ca atacurile care vor aparea pe viitor sa fie direct proportionale cu pericolul pe care acest proiect publicistic ambitios il reprezinta pentru potentatii zilei. Deoarece, daca vechiul ziar a fost puternic – noul ziar va fi mare. El le va da arsuri la stomac celor vizati de condeiele bine ascutite ale unor ziaristi inzestrati, care formeaza, de ani buni, o echipa unita si de succes. Echipa care ilustreaza cu stralucire principiile expuse de acelasi Pamfil Seicaru: „O unica consolare are un gazetar la sfarsitul existentei: aceea de a fi trait cu o intensitate unica toate evenimentele, de a fi dat oricarei clipe o valoare infinita, prin participarea lui la evenimente in ritmul si cu vigoarea unui luptator. Peste paginile dogoratoare de pasiuni, peste tot ce a fost candva o incantare a zecilor, sutelor de mii de cititori, timpul asterne recea lui indiferenta. Si, peste decenii, alte generatii, citind articolele noastre, nu vor izbuti sa inteleaga elanurile, violenta revoltei, tot ce a format resortul pasional al scrisului nostru. Acesta este destinul scrisului gazetaresc si poate tocmai in aceasta efemera stralucire sta si dramatica maretie a talentului oricarui gazetar”. Pentru toate motivele expuse in acest editorial (in care am pus caldura si prietenia pe care o merita si pe care si eu, la randul meu, le-am primit in acesti ani frumosi), dar si pentru multe altele, eu nu am nici o indoiala ca noul ziar va fi, chiar de la acest prim numar, Jokerul presei iesene…