Gerul i-a determinat pe angajatii de la CET sa renunte la proteste

Nu a renuntat nimeni la proteste impotriva hotului de Nikita si gasca de hoti, nu dorim sa ne imbolnavim din cauza unui pork si mafiot NKV. Fostii salariati sunt la varste inaintate si cu boli profesionale datorate mediului in care au lucrat ani de zile p0rcilor din primarie.

2**9. Oficializarea dezastrului În 2**9, „băieţii buni” sunt reactivaţi: Dorin Ivana redevine director al CET Iaşi. Datorii de 6* milioane către furnizorii de cărbune, ** de milioane de recuperat de la datornici, un necesar de 25 milioane euro pentru o nouă turbină de 25 de megawatti care să înlocuiască actuala turbină, conturile blocate de UNICOM SA (furnizorul de huilă) – care cere stingerea unei datorii de 36 milioane RON, şi probleme cu Banca Europeană. În plus, preţul de producţie – *** RON pentru o gigacalorie, nu este acceptat de Autoritatea de Reglementare. În septembrie, aventura „CET la Primărie” ia sfârşit: Nichita vrea să scape de termocentrala pe care a adus-o în faliment. 2***. Agonie. Sau extaz În 2***, politica lui Gheorghe Nichita îşi arată colţii: datoriile la gaz, crescute în urma presiunilor primarului din iarna trecută, sunt uriaşe, iar gazul „este politic”; RomGaz cere CET o reeşalonare clară a datoriilor. În plină agonie, CET SA e locul care poate oferi clienților politici un loc călduţ: Mugur Cozmanciuc devine director de marketing; asta în condițiile în care se fac reduceri de personal. CET contractează un împrumut inutil – pentru plata furnizorilor. Din buzunarele ieşenilor, *** de miliarde lei vechi se vor duce pe dobânzi şi rate la creditele deja contractate. În aprilie, CET desfiinţează, în mod straniu şi ilogic, biroul de recuperare creanţe, cu toate că are de recuperat aproape *.**0 de miliarde. În iunie, reîncepe balul întreruperilor: termocentrala datorează Romgaz Mediaş peste 3.**0 miliarde lei. Situaţia este fără ieşire: ANAF blochează conturile CET, făcând astfel imposibile eventualele plăţi „cu dedicaţie” către RomGaz. Tot mai clară e şi posibilitatea pierderii banilor europeni. Toate acestea transformă Centrala Termoelectrică într-un coşmar al administraţiei locale. Variantele – un parteneriat public privat, cedarea CET I în contul datoriilor la Romgaz sau angajarea municipalitaţii în retehnologizare – par a fi eclipsate de o alta, mult mai tentantă: declararea falimentului. Mai ales că încasările scad constant. Situaţia pare a fi scapată de sub control: Termocentrala vrea să investească în total ***.**0 lei, pentru achiziţionarea în leasing a trei autoturisme berline, trei autoturisme break şi un autoturism de lux. Asta în timp ce o bătrână să sinucide după ce apartamentul i-a fost vândut cu executori judecătoreşti la licitaţie în contul datoriilor la utilităţi. În noiembrie, absurdul capătă cote monstruoase: jumătate din căldura livrată unui bloc este trecută, DIN OFICIU, pe facturile celor care sunt debranşaţi de la CET şi au centrale proprii. În decembrie, Romgaz acceptă să furnizeze pe datorie termocentralei gazul necesar, până după Revelion. 2***. Adio, dar rămân cu tine… În 2***, conturile sunt parţial blocate de ANAF. Dorin Ivana este anchetat de acelaşi DNA pentru “stopaj la sursă”, acuzat fiind că nu a achitat contribuţiile la stat. CET nu poate face plăți decât pentru salariile angajaţilor. Anchetatorii îi mai cercetează pe Ioan Grigoriu, membru în Consiliul de Administraţie al CET, dar şi pe foştii directori ai societății, Didi Melinte şi Costică Neculai. Până acum, procurorii nu au făcut decât să audieze învinuiţii şi câţiva martori în acest dosar. Absolut toţi cei care au o funcţie de conducere continuă să primească salarii uriaşe. Muncitorii – plătiţi cu puţin peste media pe ţară – nu sunt importanţi pentru conducerea firmei: nu cunosc detalii, şi, ca atare, lor nu le cumpără nimeni tăcerea. Directorilor, însă…. li se acordă, chiar cînd CET stă degeaba, lefuri de cîteva mii de lei, lunar. Tăcerea e de aur, la propriu, iar complicitățile trebuie răsplătite. Singura soluţie pentru ca la iarnă ieşenii să aibă căldură o reprezintă investiţia privată. Unica ofertă de preluare, pentru un timp limitat, este a firmei DALKIA; Primăria este cu spatele la zid. Negocierile sunt în toi. Totodată, Consiliul Local s-a trezit din amorţeală şi a votat caietul de sarcini care va servi ca bază a unei viitoare concesionări a CET. Ce conţine acest caiet nu ştie nimeni, însă faptul că negocierile cu DALKIA au fost simultane cu întocmirea acestuia vorbeşte de la sine: caietul a fost întocmit după sugestiile firmei. Întrebat cum vede situaţia Centralei de Termoficare în 2**2, primarul Gheorghe Nichita şi-a scos de la naftalină discursul de campanie, un discurs în care nu mai crede nimeni. “În primul rând, dacă vom demara acest proiect de exploatare cu un prestator de servicii, vom avea garanţia combustitbilului şi garanţia că serviciul va fi continuu, un lucru important pentru cetăţeni. În cel de-al doilea rând, în acest timp, vom încerca să punem ordine în ceea ce înseamnă facturare şi încasare, pentru că cetăţeanul va trebui să–şi plătească consumul care se realizează, vom vedea cum putem ajuta familiile care sunt cu venituri mai mici şi vom vedea, mai departe, cum va fi preţul gigacaloriei”, a declarat Gheorghe Nichita, primarul Iasului. Epitaf Certificatul de deces al muribundei Centrale a fost semnat demult. L-au parafat, rând pe rând, manageri incompetenţi, politicieni mânjiţi şi, mai ales, un primar, Gheorghe Nichita, care a transformat CET-ul într-un soi de entitate dubioasă, folosită fie ca monedă electorală, fie ca factură pentru diverse servicii politice şi de altă natură. În esenţă, starea actuală a CET Iaşi este oglinda fidelă a dezastruoaselor mandate de primar ale lui Gheorghe Nichita, la fel cum reţeta falimentării CET-ului este una brevetată în numeroase rânduri: cumperi o firmă de stat, o devalizezi, vinzi ce e de vândut, apoi o înapoiezi statului. Şi o iei de la capăt…