:format(jpeg):blur(1):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/328/25_Biserica_7.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/328/25_Biserica_1.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/328/25_Biserica_2.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/328/25_Biserica_3.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/2019/10/Pelerinaj-Sf-Parascheva-43-2-1024x684.jpeg)
@ Oricine a trecut prin acest loc a avut presimtiri si trairi unice @ Unii cred ca aici se intampla minuni si fapte fabuloase @ Totul a plecat de la un eveniment petrecut in urma cu aproape jumatate de mileniu @ Nimeni nu s-ar astepta ca aceasta cladire sa se afle in mijlocul naturii, la marginea Iasului
Una dintre cele mai frumoase povesti legate de trecutul orasului Iasi pleaca de la Manastirea Podgoria – Copou, cunoscuta si ca Bisericuta dintre vii. In zilele noastre, aceasta este o manastire ortodoxa de maici, situata chiar în mijlocul Gradinii Botanice. Ea a fost ctitorita în anul 1638 chiar de catre domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) si are hramul Sfintilor Atanasie si Chiril.
Legenda incredibila a ridicarii bisericii
Legenda si povestea legata de ridicarea bisericii arata ca, chiar pe locul unde se afla acum manastirea, era o mosie domneasca unde a existat anterior o biserica de lemn. „Exista o legenda conform careia, în timpul unei invazii a tatarilor în Iasi, Doamna Tudosca (Teodosia), sotia lui Vasile Lupu, a fugit în padure si s-a ascuns într-o scorbura de copac. Odata trecut pericolul, domnitorul si-a cautat sotia pe aceste dealuri si a gasit-o cu ajutorul câinelui sau de vânatoare – Copou. Voievodul a taiat copacul scorburos si, în semn de multumire ca si-a gasit sotia nevatamata, a hotarât zidirea unei manastiri. Mai departe, in anul 1638, conform pisaniei în limba slavona aflata deasupra peretelui dintre pridvor si pronaos, a fost sfintita chiar de catre patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului„, se arata in documente.
Arsa din temelii
De-a lungul sutelor de ani, multi din cei care s-au inchinat in acest loc au povestit ca „o forta ciudata si luminoasa” le-a oferit senzatia ca locul este sfant si special. Mai mult, ca un blestem, aceasta a fost arsa imediat dupa ce Lupu nu a mai fost domn al Moldovei. „Dupa detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsa si darâmata, fiind reconstruita de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaste nimic din stilul bisericii originare. Documentele vremii spun ca, din cauza unor rascoale, biserica a ars astfel încât în 1702 Constantin Duca Voda a reparat-o. O alta refacere importanta a suferit biserica în 1809, refacere sustinuta financiar de catre egumenul Serafim al Manastirii Trei Ierarhi. La sfârsitul secolului XIX i s-a adaugat un pridvor scund si fara valoare arhitecturala. Dupa cutremurul din 1977, biserica a fost consolidata, iar dupa anul 1986 i s-a refacut în integralitate pictura interioara deoarece din cea veche nu se mai pastra nimic. Inca de la începutul secolului al XX-lea, din fostul ansamblu manastiresc nu se mai pastra decât biserica. Aceasta era transformata în biserica de parohie în jurul ei dezvoltându-se un cimitir mic. Pana in prezent, edificiul de cult si cimitirul sunt înglobate în perimetrul Gradinii Botanice din Iasi”, se arata in datele oficiale ale Directiei pentru Cultura (DJC).
Pe de alta parte, de precizat ca lacasul are dimensiuni modeste, un altar semicircular, naos cu abside laterale exprimate în sector de cerc putin adâncit la interior si dreptunghiular în exterior si un pronaos dreptunghiular peste care se dezvolta o încapere camera a clopotelor. Între naos si pronaos nu este nicio separatie, iar peste naos se dezvolta o bolta deformata. Bolta pronaosului este un amestec de bolta sferica si bolta manastireasca. Este evident ca aceste deformari si stângacii pot fi atribuite deselor reparatii suferite de-a lungul timpului. Pridvorul scund si fara valoare a fost construit la sfârsitul secolului al XIX-lea.
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/2019/10/Utilaje-Eky-sam-1024x502.jpg)
Nu este adevarat ca nu s-a pastrat pdin pictura veche. In 1986 s–a spalat vechea pictura, carandu-se galeti de apa! a fost o mare impietate! Povestea dascalul de pe atunci, cat a muncit el la spalarea vechii picturi!
Noua pictura deja se scorojeste!
Asa stim sa ne pastram monumentele.Acum se scot cele cateva cruci vechi !