Actualitate

EXCLUSIV! Plan secret de aparare a Iasului in caz de razboi. Constructii misterioase, construite in jurul orasului – GALERIE FOTO

Publicat: 29 aug. 2014

@ Inca de acum cateva sute de ani, orasul Iasi a fost mereu amenintat de atacuri armate, sub diverse forme! @ In aceste conditii, autoritatile au incercat sa puna la punct diverse planuri defensive si de salvare a urbei @ Putini si-ar imagina ca o intreaga „retea” de constructii ce domina orasul fac parte dintr-un plan secret de aparare in caz de conflict @ Toate acestea revin in actualitate atata timp cat, mai mult ca oricand, o amenintare de acest gen ar putea izbucni la doar cateva sute de kilometri

Intr-o societate contemporana, presarata de conflicte armate la tot pasul, multi se intreaba ce s-ar intampla daca un asemenea eveniment ar afecta direct si orasul Iasi! Cel mai probabil, inclusiv oficialitati ale administratiei publice locale nu ar putea oferi un raspuns concret si solutii. O serie de date ce tin de trecutul fostei capitale a Moldovei arata ca, acum mai bine de doua sute ani, totul arata complet diferit fata de ceea ce se intampla acum.

Cum a fost realizat sistemul de aparare al orasului

Avand in vedere ca, la doar cateva sute kilometri de Iasi, ar putea izbucni oricand un razboi dur, reporterii BUNA ZIUA IASI (BZI) va ofere o interesanta poveste legata de modul in care orasul si locuitorii sai faceau fata atacurilor turcilor sau tatarilor, in plina epoca medievala. Concret, Bobi Apavaloaei, cercetator stiintific in cadrul Academiei Române – Filiala Iasi, respectiv al Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana, scoate la iveala date istorice despre aceasta problematica.

Citeste si: EXCLUSIV! Descoperire senzationala intr-o celebra biserica din Iasi – UPDATE GALERIE FOTO, VIDEO

Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, începând cu a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564),  domnii Moldovei au început «a se asedza mai cu temei în scaon la Iasi», asa cum ne-a aratat cronicarul Ion Neculce. Mutarea capitalei la Iasi a fost un proces de durata, unii domni preferând sa se întoarca la Suceava, iar altii sa mute scaunul domnesc la Hârlau. Începând cu domnia lui Miron Barnovschi (din 1626) si continuand cu cea a lui Vasile Lupu (din 1633) orasul Iasi a câstigat definitiv statutul de capitala a Tarii Moldovei, ambii domnitori facând mari eforturi de a îmbunatati conditiile de trai si de a înfrumuseta asezarea cu noi cladiri impunatoare: biserici, manastiri, palate. Mutarea capitalei la Iasi însemna si nevoia de a spori siguranta, securitatea domnului si a Curtii sale. Însa cresterea dominatiei otomane în Moldova a limitat posibilitatea domnilor de a construi cetati, la adapostul carora sa poata fi organizata o rezistenta armata. În anul 1593, Trifon Korobeinikov a notat în jurnalul sau de calatorie ca «în Iasi nu este cetate, deoarece sultanul turcesc nu îngaduie sa se ridice aici cetate». Lipsa fortificatiilor dimprejurul orasului a fost explicata de Vasile Gagara în anul 1638: «în jurul orasului nu sunt întarituri, caci se tem de sultanul turc». Puternica dominatie otomana si viziunea acesteia asupra amenajarilor defensive este ilustrata cel mai bine de relatarea lui Paul Beke din anul 1652: «nu îi este îngaduit nici unui magnat sa-si ridice o casa de piatra sau sa înconjoare cu un zid chiar mic curtea sa, ridicata din material lemnos. Dar nici chiar domnul nu îndrazneste sa înalte case în chip de castel, caci altfel turcul l-ar învinovati ca ar vrea sa faca razvratire si l-ar alunga. Îi este îngaduit domnului sa cladeasca doar biserici si manastiri – de aceea se îndeletniceste cu totul si neîncetat cu ridicarea acestora»„, reliefeaza Apavaloaei.

Solutia salvatoare: manastirile fortificate din jurul Iasilor

In acest context, dand dovada de multa inteligenta, domnii au realizat un amplu plan, foarte bine camuflat, de creare a unui sistem defensiv pentru citadela. Cum, arareori, turcii erau interesati de edificiile religioase autohtone, tocmai acestea au reprezentat solutia in caz de atac al inamicilor.

Citeste si: Dezvaluiri unice facute de un iesean! Nimeni nu credea ca exista asa ceva – GALERIE FOTO , VIDEO

Insa, nevoia de siguranta trebuia satisfacuta. Tocmai îngaduinta turcilor în ceea ce privea constructiile religioase, au oferit domnilor posibilitatea de a ridica manastiri si biserici fortificate la adapostul carora sa-si protejeze vietile si averile. Astfel, într-un interval de proximativ un secol, în jurul capitalei Moldovei si în cuprinsul ei au aparut multe lacase de cult, întarite ca niste adevarate cetati. Situatia a fost foarte bine observata, în anul 1685, de Philippe Le Masson du Pont, inginer militar în slujba regelui polon Ioan Sobieski: «Iasi, capitala Moldovei, este un oras mare – daca poate fi numit oras – caci este deschis din toate partile, fara porti, fara sant si fara ziduri. În acest oras sunt 12 sau 14 castele închise cu ziduri înalte si puternice, cu multe turnuri întarite. Acestea sunt toate manastiri de calugari ortodocsi, din ordinul Sf. Vasile, si în incinta acestor ziduri, care este foarte mare, se afla bisericile lor, care sunt foarte impunatoare. Calugarii, care sunt întotdeauna în numar mare, îsi au acolo chiliile. Locuitorii cei mai înstariti au si ei mai multe odai în aceste incinte si câteva magazii unde îsi pastreaza ce au mai bun si unde se retrag ca si restul locuitorilor, în timpul trecerii tatarilor. Toate aceste manastiri au câteva tunuri si tot felul de arme pentru a se apara în asemenea împrejurari»„, mai reliefeaza istoricul.

Puncte – cheie de supraveghere a intrarilor din oras

Tocmai de aceea, pe dealurile înalte din jurul Iasului, în lungul principalelor drumuri spre oras, domnii au înaltat manastiri întarite cu palisade din lemn sau cu ziduri de piatra. Alexandru Lapusneanu a ctitorit Manastirea Socola care pazea drumul dinspre partile Tatarasti care venea dinspre Tutora – Vladiceni. Tot el a început constructia manastirii de la Aroneanu, care strajuia drumul dinspre partile tatarasti, care trecea Prutul prin vadul de la Sculeni.

Citeste si: Cimitir descoperit in curtea Mitropoliei din Iasi – GALERIE FOTO

Petru Schiopul a zidit Manastirea Galata pe marginea marelui drum spre sudul tarii. Drumul Tarigradului, drumul spre sud, a mai fost securizat în dreptul Iasilor si prin construirea Manastirii Hlincea de catre domnita Maria (fiica lui Petru Schiopul) si a Manastirii Frumoasa de catre hatmanul Balica. Aron-Voda a terminat de cladit Manastirea de la Aroneanu. Miron Barnovschi si Vasile Lupu au înaltat multe biserici si manastiri în Iasi (mentionam în treacat: Manastirile Barnovschi, Trei Ierarhi, Golia, biserica fortificata Sf. Ioan Botezatorul – n.r.) si au marit fortificatiile lacasurilor din jurul capitalei. Boierul Iane Hadâmbu a construit Manastirea Hadâmbu, pe Dealul Mare, de unde se puteau observa cu usurinta drumurile dinspre sud si vest. Gheorghe Duca a construit impunatoarea Manastire Cetatuia de unde puteau fi monitorizate cu usurinta drumurile ce veneau de la Tutora si de la Vaslui. Si exemplele ar mai putea continua cu domnii din perioada fanariota care au reparat si extins lacasurile care flancau principalele cai de acces în capitala. Principala sarcina a acestor manastiri, multe din ele construite pe înaltimi dominante, era de a semnala apropierea unui pericol de hotarele Iasilor. Semnalizarea primejdiilor se facea cu ajutorul clopotelor mari, a caror sunet parcurgea distante foarte mari. Ilustrativ în acest caz este episodul în care domnul Mihail Racovita, luat prin surprindere de trupele nemtesti conduse de capitanul Francois Ernaut (Ferent din cronicile noastre – n.r.) s-a refugiat la Manastirea Cetatuia. Astazi ne-au ramas din acea perioada câteva monumente frumoase, manastiri fortificate a caror ziduri si împrejurimi ofera povesti frumoase…„, a concluzionat cercetatorul.




Comentarii
  • Bun articol de istorie a Iașului. @Shafiq: Iașul are pentru 10% din populație adăposturi subterane. Unele amenajate „ca la carte”, cu sisteme independente de supravețuire. Ceilalți 90%, la biserică!

  • Multumesc, Cronicar,
    Nici armata nu trebuia distrusa. Era buna a fi mentinuta cum era inainte de ’89 cu scop preventiv. Vorba ta, in actuala situatie, 90% la biserica si, zic eu, sa vedem daca din ei or sa scape destui in viata.

Adauga un comentariu