Actualitate

Dezvaluiri unice despre un faimos director din Iasi. Totul este povestit de un apropiat – GALERIE FOTO

Publicat: 09 mart. 2015

 @ Marturisirile contin detalii incendiare despre seful acestei importante institutii publice din oras @ Toate acestea au o incarcatura emotionala tulburatoare @ Secretele sunt prezentate, cu lux de amanunte, chiar de o persoana foarte apropiata acestuia @ Ceea ce iese la iveala le va provoca fiori multora dintre directorii actuali din administratie 

Cine si-ar fi putut imagina ca, in urma cu mai bine de jumatate de secol, un tanar originar din Muntenia si-a luat inima in dinti si a decis sa faca ceva de valoare, in fosta capitala a Moldovei! Nu i-a pasat ca, foarte usor, el ar fi putut sa aleaga drumul spre Bucuresti unde, cel mai probabil, ar fi avut parte de adevaratul „high-life” al perioadei interbelice glorioase a Romaniei, din perspectiva culturala. Este vorba de Sandu Teleajen, pseudonim al lui Stelian Morcovescu, nascut la 17 februarie 1893 in localitatea Homorâciu, judetul Prahova si mort la 21 iunie 1963, la Iasi.

De la prizonier de razboi la director de teatru

Acesta este prezentat ca un poet, prozator, dar si important dramaturg. El a participat pe front in Primului Razboi Mondial (1914 – 1918), ca ofiter in rezerva. Cade ranit si este dus ca prizonier intr-un lagar de pe insula Danholm din Marea Baltica. Reîntors în tara si demobilizat, este angajat de Mihail Sadoveanu, directorul de atunci al Teatrului National (TNI) din Iasi, ca artist stagiar. Peste putin timp isi ia licenta în Filosofie si Litere la Universitatea Alexandru Ioan Cuza (UAIC). De asemenea, termina si fostul Conservator, actuala Universitate de Arte George Enescu (UAGE), chiar la clasa marelui scriitor Mihai Codreanu. Mai departe, el are o prodigioasa cariera de actor, iar intre 1937-1939 devine director al TNI si, mai apoi, secretar literar intre 1954 si 1960.

Povestiri din alte vremuri 

Dincolo de toate acestea, reporterii BUNA ZIUA IASI (BZI) au reusit sa obtina o serie de marturisiri aparte de la nepotul celui cunoscut ca Sandu Teleajen, respectiv Corneliu Carp. „Eu, nepot al lui Sandu Teleajen, cu umilul meu condei, va fac cunoscute câte ceva detalii din viata bunicului meu, mare om de cultura al Tarii Românesti. Tatal sau voia sa-l vada profesor, de liceu, dar n-a fost sa fie asa… El si-a urmat drumul sau în viata, asa cum l-a îndemnat inima! Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, dar concentrarile, apoi Marele Razboi din 1916-1918 îl împiedica sa-si termine studiile. Pleaca pe front, ia parte la luptele din Dobrogea, de la Dragoslave, de la Dunare, la toate luptele în retragere, pâna la Milcov unde, în ianuarie 1917, trimis cu un batalion de sacrificiu la cota 1001 la Tarnita, cade ranit si este facut prizonier. Într-adevar este dus în lagarul de la Strahslund, din insula Danholm (în Marea Baltica), unde are contact cu o serie de scriitori precum Titus Hotnog, Eugen Todie, Horia Furtuna, Dimitrie Nanu sau Gheorghe Braescu… Reîntors în tara, în Iasi, în anul 1918, directorul de atunci al Teatrului National, Mihail Sadoveanu, l-a angajat ca actor, aratându-i multa bunavointa si sprijin. Iasul l-a adoptat patern si ospitalier. Îsi continua studiile la Iasi, îsi ia licenta în Filosofie si Psihologie si licenta în Estetica teatrala la Conservatorul din Iasi, fiind student, la clasa lui Mihail Codreanu si State Dragomir. Este si titular la Catedra de Psihologie si Estetica teatrala, tot la Conservator intre (1921 si 1926), apoi director la Teatrul National Iasi (1937-1939). De asemenea, intre anii 1954-1960 a fost secretar literar al TNI”, rememoreaza Carp.

Testament emotionant

Povestea lui Teleajen merge mai departe, asta prin rememorarile membrilor familiei. Chiar daca a fost un personaj ce a contribuit decisiv la prestigiul orasului celor sapte coline, acum acesta a fost dat uitarii si noile generatii l-au dat uitarii. „Este pacat ca, din toata zbaterea lui literara, cu sute de manuscrise, nu s-a gasit pâna astazi cineva care sa scoata la lumina tiparului câte ceva din cele scrise, amintiri despre oamenii de cultura contemporani cu el, versuri, nuvele, toate aflându-se în pastrarea familiei sale, despre care se stie foarte putin. Sandu Teleajen fiind un om modest si discret, monden doar prin el însusi, mi-am permis cu umilul meu condei sa scriu aceste rânduri, ca un pios omagiu adus bunicului meu, despre care unii confrati literari ai sai, ajunsi azi la vârsta senectutii, îsi vor aminti cu placere. Sandu Teleajen, «Roman adevarat», cu care ar trebui sa ne mândrim a fost si va ramane un OM cu inima de aur si suflet de copil, spirit luminat, a scris mult, a publicat suficient în revistele si ziarele locale ale vremii, a lasat literaturii românesti volume de proza si poezie, unele premiate, a interpretat cu succes multe roluri pe scena teatrelor din tara si a Nationalului iesean, al carui secretar literar si director a fost. S-a mângâiat cu o glorie efemera, cunoscut si apreciat în timpul vietii sale, dar a uitat repede de confratii scriitori si actori, dupa trecerea anilor, asa cum se întâmpla adeseori în viata, cu cei care nu urmaresc palmaresul personal. Tot ce a scris Sandu Teleajen ramâne ca un balsam pentru sufletul uman, atunci când ne simtim singuri, si pustiiti de durerile trecutului, când suntem deprimati si însângerati de timpurile în care traim mereu nelinistiti, acolo unde traieste umbra si frigul, fara sa avem putere sa intervenim sau sa facem ceva câtusi de putin, dar vom fi încântati totusi, când remarcam ca avem în jurul nostru pe cei care ne mai lumineaza viata, oamenii de cultura, scriitorii, care ne fac sa intram în oceanul de lumina unde sufletul nostru ramâne ca vrajit”, a concluzionat Carp.




Adauga un comentariu