Contestatia împotriva deciziei de concediere individuala are drept scop anularea acestei decizii pentru nerespectarea conditiilor de forma si/sau de fond prevazute de lege pentru acest act juridic.
Termenul de introducere a contestatiei este de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de concediere.
Prin aceasta contestatie se poate solicita instantei de judecata atat anularea deciziei de concediere a salariatului, cat si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, precum si cu celelalte drepturi banesti care i s-ar fi cuvenit salariatului.
De asemenea, instanta de judecata, la solicitarea salariatului concediat nelegal, poate dispune reintegrarea acestuia în postul ocupat anterior.
De exemplu, pot fi invocate ca motive de nulitate: necomunicarea deciziei de concediere sau lipsa unor elemente din continutul acesteia; neefectuarea evaluarii prealabile a salariatului, atunci cand acesta este concediat pentru motivul de necorespundere profesionala; nerespectarea procedurii de cercetare disciplinara, atunci cand salariatul este concediat pentru motive disciplinare; lipsa motivarii în fapt si în drept a deciziei de concediere; lipsa mentiunii din decizia de concediere referitoare la termenul în care aceasta poate fi contestata si instanta judecatoreasca competenta.
Potrivit prevederilor codului muncii, în conflictele de munca, sarcina probei revine angajatorului, acesta trebuind sa dovedeasca temeinicia si legalitatea masurii dispuse.
Contestatia se va depune la Tribunalul din circumscriptia unde îsi are domiciliul sau resedinta salariatul contestator.