@ Medicii se confrunta extrem de rar cu aceasta boala @ Acest iesean este constient ca nu se va vindeca, insa incearca sa-si traiasca cat mai normal restul vietii @ Ajutorul venit de la stat este aproape inexistent @ Suma nu-i ajunge pentru toate drumurile de care are nevoie pentru tratamente si intretinere
Problemele de zi cu zi pentru aceasta familie par a fi o nimica toata pe langa drama prin care trec. Acest iesean traieste de 11 ani si poate chiar mai mult, cu o boala extrem de rara, de care nu stie foarte multe, mai ales de unde i-a aparut. Laurentiu Bostan, un iesean in varsta de 58 de ani, a fost diagnosticat cu policitemia rubra vera, o forma de cancer de sange cu care medicii se confrunta foarte rar. Pentru ca avea des ameteli si starea de sanatate i se parea compromisa, barbatul a mers si a facut un set de analize, astfel fiindu-i depistata aceasta boala. Dupa cum a aflat de la medici, o posibila sansa ar fi un transplant de maduva in alte tari, insa a dus pe picioare boala si asa va face si in continuare.
„Sunt diagnosticat de 11 ani cu policitemie rubra vera, e un cancer de sange si nimeni nu-mi poate spune de la ce e. Stiu ca e boala rara, mi-au fost trimise analizele de vreo doua ori la Bucuresti la laborator, dar tot nu s-a putut afla. Ce mai inteleg si eu de la ce vorbeste doamna doctor, ar fi un caz de transplant de maduva, undeva in Grecia sau in alte tari. Dar boala asta o duc asa inainte, e nevindecabila”, marturiseste barbatul. Tratamentul pe care trebuie sa il ia consta in niste pastile, la momentul de fata fiind nevoie o zi da si una nu, insa barbatul povesteste ca au fost perioade in care facea abuz de ele, ajungand si la trei pastile pe zi. Pe langa aceste pastile, Laurentiu face si interferon, trei zile pe saptamana, mai ales pentru ca medici l-au convins ca este tanar si in acest mod isi poate prelungi viata.
I s-au recoltat peste 100 de litri de sange din organism
Tratamentele de care beneficiaza sunt gratuite, cu aprobare de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. „Am si probleme cu stomacul, ulcer duodenal. Doar de la interferon mi-e rau, inainte cu jumatate de ora iau doua paracetamol, iar dupa jumatate de ora mai iau doua. Si daca ma simt tot rau sau am frisoane, mai iau doua. Am luat si cate sapte pe zi, mai ales cand e frig afara. Dar si cand e cald, eu stau in casa si tremur de frig”, povesteste Laurentiu.
Situatia este mai cutremuratoare cu cat aceasta boala il forteaza pe Laurentiu sa elimine foarte mult sange din organism. Acesta vine uneori si de doua ori pe luna la IRO pentru a-i fi recoltat sange, cand la analize rezulta ca are un numar foarte mare de globule rosii. Dupa 11 ani de donare involuntara de sange, Laurentiu a calculat cat sange i-a fost recoltat si aruncat deoarece era daunator. „Sangerari fac uneori si de doua ori pe luna, cate 350-500 grame de sange. La o luna de zile mai ia din nou daca analizele nu ies bine si il arunca pentru ca e cu globule rosii foarte multe. De 11 ani de cand am aflat si trebuie sa mi se ia sangele, cum am calculat eu asa, am dat peste 100 de litri de sange. Dau sange intr-o veselie si-oi mai da cat oi trai”, marturiseste barbatul, fara a avea vreun regret. Este constient de faptul ca nu este nicio sansa de vindecare, insa el se simte ca un om normal si sanatos. Doar faptul ca nu poate munci il deranjeaza. Acesta a fost sofer foarte multa vreme, insa acum nu se mai simte in stare sa stea la volanul unei masini din cauza ca in orice moment starea de ameteala il poate dobora.
Niciun membru al familiei nu munceste, astfel ca traiesc doar din cultura proprie
Pentru ca nu poate munci, Laurentiu primeste o pensie pe caz de boala, in valoare de doar 400 lei, bani pe care ii cheltuie uneori doar pe drumul de la Vladeni pana la Iasi cand are nevoie de mers la spitale, el si sotia, pentru ca nu se poate chibzui sa vina singur.
„Anul trecut am facut dosar pentru pensie de handicap. Iar in urma evaluarii, sotul a primit suma de doar 33 de lei, a fost luat in ras. Nici pentru drum nu ne ajunge, cand venim la Iasi, daramite sa mai faci ceva cu ei”, povesteste si sotia lui Laurentiu. Din cauza ca niciunul dintre ei nu munceste, mancarea si-o procura din agricultura si din animalele pe care le cresc in gradina. Sotii Bostan au impreuna sase copii, toti baieti, cel mai mare avand varsta de 34 de ani, iar cel mai mic 16, fiind in clasa a X-a. Ca si in alte dati, sotii sunt nevoiti sa isi petreaca toata ziua pe strazile Iasului, avand in vedere cat dureaza pana ies analizele, pana intra la consultatii si pana beneficiaza de tratamentul corespunzator la IRO. Plecati fiind de la ora 04:00 de acasa si estimand ca vor ajunge acasa, ca de fiecare data, dupa ora 19:00, sunt inarmati cu multa rabdare si energie.