:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/295/Carausi_din_Kilimanjaro_(1).JPG)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/295/Carausi_din_Kilimanjaro_(2).JPG)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/1/295/Carausi_din_Kilimanjaro_(3).JPG)
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/2019/10/Traian-Basescu-3.jpg)
@ Mister, triburi africane, safari si o calatorie printre animale salbatice extrem de periculoase @ Dupa o confruntare teribila cu natura, ajunsi la limita extrema si fiind la un pas de moarte, trei alpinisti ieseni au reusit sa cucereasca „Acoperisul Africii”, muntele Kilimanjaro @ „Eu, cu doar 200 de metri de atingerea varfului Uhuru Peak, aflat la 5.895, am renuntat pentru ca ma simteam rau si, daca nu esti atent, muntele te poate omori! Unul dintre colegii mei, care a ales sa mearga pana in varf si a fost la un pas de moarte…”, povesteste unul dintre temerarii expeditiei @ Acestia nu se afla la o prima aventura de acest gen, in 2008, urcand pe muntele Damavant din Iran iar, in ultimii ani, pe cele mai inalte culmi din Turcia, Armenia si Georgia @ Urmatoarea tinta este, insa, escaladarea Everestului
Trei tineri aplinisti ieseni au trait aventura vietii lor. Intr-o incercare temerara de a cuceri „Acoperisul Africii”, acestia au fost la un pas de moarte. Asa poate fi descrisa expeditia profesorului Dragos Constantin Nica, a lui Ludovic Vieru si Adrian Gheorghica.
In prim planul povestii se afla Dragos Nica, asistent univ. dr. ing. la Facultatea de Geografie – Geologie a Universitatii Alexandru Ioan Cuza (UAIC) dar si absolvent al celei de Hidrotehnica, Geodezie si Ingineria Mediului, de la Politehnica ieseana. Astfel, acesta descrie calatoria de 17 zile, pornind de la tribul Masai Mara, Insulele Mirodeniilor, la safari printre animale salbatice extrem de periculoase. „De mult timp, alaturi de colegul Vieru, mi-am propus sa urc pe Kilimanjaro. Anul acesta am reusit sa ne indeplinim visul si sa plecam in Africa. Vreau sa va spun ca ne-au fost facute toate vaccinurile impotriva diverselor boli tropicale. Au fost 17 zile incredibile, de la catararea pe Kilimanjaro, la tribul Masai Mara si pana la vizitarea Insulelor Mirodeniilor, la casa din Zanzibar unde s-a nascut si a copilarit Freddie Mercury. Am facut si safari printre lei si elefanti, am locuit in casele localnicilor Masai, facute din pamant si acoperite cu balega de vaca, am mancat si am dansat cu ei, a fost ceva fascinant! Am ajuns pana si la Mombasa, important oras in Kenya, am traversat Parcul National Tarangire si am vizitat si craterul Ngorongoro. Pe mine, cel mai mult m-au impresionat cei din tribul Masai alaturi de care am locuit in colibele lor, am cantat si am dansat. A fost fascinant sa-i vedem cum traiesc fara ca societatea moderna sa-i fi corupt, sa-i vezi cum pasc vacile, cum vaneaza… Noi am mers si cu o barca traditionala din Zanzibar , am gustat din faimoasele mirodenii ale Africii… Practic, am reusit sa vedem o serie de lucruri si locuri extraordinare!”, povesteste Nica.
La un pas de moarte
Punctul cel mai dificil al calatoriei a fost escaladarea, in doar trei zile, a muntelui Kilimanjaro din nord-estul Tanzaniei – Africa, care include cel mai înalt vârf de pe continentul negru, Uhuru Peak de 5.895 de metri. „In mod normal, sa urci pe Kilimanjaro dureaza doua saptamani, dar noi am facut-o in doar trei zile… E nevoie ca organismul sa se adapteze si sa-si intre in ritmul de viata de pe continentul african. Cu greu poate fi descrisa o asemenea incursiune ca a noastra… Eu, sa va spun sincer, cu doar 200 de metri pana la atingerea varfului Uhuru Peak, aflat la 5.895, am renuntat pentru ca ma simteam rau si, daca nu esti atent, muntele te poate omori. Unul dintre colegii mei, care a ales sa mearga pana in varf, a fost la un pas de moarte si, la coborare, a fost rostogolit de pe varf! Pentru unii ar parea o joaca de copii, dar nu este chiar asa! Atunci cand am simtit ca nu mai pot, m-am gandit ca avand peste doi metri, cine m-ar fi carat daca as fi patit ceva? Desigur, am avut si un ghid oficial si calauze cu noi, dar a fost mai bine ca m-am oprit… La altitudinea aia trebuie sa te misti mereu, daca te opresti s-a cam terminat. Oricum, ca alpinist trebuie sa ai o doza de nebunie ca sa faci asemenea incursiuni la mii de metri inaltime”, arata alpinistul.
Vor sa cucereasca Everestul
Bucuros ca s-a intors cu bine acasa, la sotie, Dragos nu vrea sa se opreasca aici. Avand, deja, in palmares o serie de expeditii pe cele mai inalte varfuri ale planetei, visul sau este de a ajunge, de ce nu, si in Nepal pentru a urca pe Everest. Timpul, banii si familia par a fi, la acest moment, singurele impedimente in a porni intr-o alta aventura. „De mic m-am simtit atras de munte si am inceput sa plec in excursii. Am mai avut expeditii de acest gen precum cea din 2008, cand am urcat la 5.761 metri pe varful Damavant din Iran cu Ludovic Vieru. A fost o bucurie pentru noi sa ducem drapelul Romaniei si numele orasului Iasi. Au fost momente frumoase cand am ajuns si in muntii Anzi, tocmai in America de Sud unde, insa, nu am avut ocazia sa urcam pe cele mai inalte varfuri. Eh, desigur ca mi-as dori sa ajung in Nepal si sa urc pe Everest. Sa vad daca ma mai lasa sotia ca, deja, dupa ce am venit din calatoria asta, mi-a spus ca nu ma mai lasa. Dincolo de toate acestea, o expeditie pe Everest dureaza foarte mult si este costisitoare! Acolo trebuie sa stai cateva luni ca organismul sa se obisnuiasca cu clima… Vom vedea, pe viitor, ce vom face”, conchide profesorul. De precizat ca, pasionati de munte si cunoscuti în Iasi pentru expeditiile numeroase si riscante pe care le-au realizat începând cu 2007, atat Nica, Gheoghica cat si Vieru, in trecut, ei au avut ca obiectiv ascensiunea varfurilor Kakcar Dagi – 3.937 metri din Turcia, Aragats – 4.090 metri din Armenia si Kazbek – 5.033 metri din Georgia. În plus, au mers si într-o zona de conflict, Republica Nagorno-Karabakh, un loc foarte putin vizitat de români.
:format(jpeg):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/2019/10/Florin-Citu.jpg)
Acestia nu sint alpinisti ,ci diletanti!In mod obisnuit se fac excursii pe Kilimanjaro la care pot participa orice persoane,contra unei taxe modice!O astfel de excursie dureaza cinci zile ,tocmai pentru a te adapta la presiunea scazuta atmosferica!Nu sint probleme deosebite.
Felicitari!
Eu nu cred ca trebuie sa-si dea careva cu parerea cum se urca muntii,mai ales ca baietii au urcat pe cei mai inalti munti, ba mai mult au multe concursuri de alpinism castigate.
Si nu oricine poate urca Kilimanjaro dar na dupa razboi multi viteji se arata!
Nu asa se urca muntii inalti! Trebuie sa fii ckretin ca sa urci la aproape 6*00 de metri ca si cum ai urca scara de la bloc!Asta nu-i alpinism ci prostie…
numai specialisti de tastatura pe aici..
Felicitari baietilor! E o performanta importanta pt orice alpinist/iubitor de munte.
Si da, pentru a calma (sau nu) spiritele de pe aici – potrivit conceptiei occidentale, alpinismul e un termen vast care cuprinde mai multe „ramuri”, printre care si hikeing-ul (drumetia la altitudine) sau alpinismul de altitudine). Prin urmare, e o forma de alpinism.
Si pentru cei ce critica, pot sa zic ca m-as bucura mult sa vad astfel de stiri (care implica alpinisti ieseni) cat mai des posibil.
In schimb, insa, titlul mi se pare prea dramatic. Un risc si o „doza mare” de pericol exista in orice expeditie la altitudine si el e asumat de alpinisti.
Asa ca…Felicitari si Keep on climbing!
Pt. Alin.
Fara a le diminua meritele, pe care nimeni nu are dreptul sa le conteste, hai sa pastram rezonabilitatea discutiilor.
Nu au „urcat pe cei mai inalti munti” – au urcat unele varfuri inainte. Cat priveste concursurile castigate…si aici putem intra intr-o nedorita polemica. Ce fel de concursuri – stanca, gheata!
Concluzionand, meritul exista – nu trebuie nici diminuat si nici „hiperbolizat”.
Bucuros ca s-a intors cu bine acasa, LA SOTIE, Dragos nu vrea sa se opreasca aici… SI FUGE IAR DE SOTIE CU STUDENTII LA BAUT IN PRACTICI ;)). TOT RESPECTUL PT DOMNUL PROFESOR
Nica a fost profesor de-al meu de geografie in liceu! Foarte tare si felicitari!
felicitari , domnule Nica . intr-adevar pe langa expeditiile facute de dn-ealui pot zice cu mana pe suflet ca este un profesor de la care inveti ceva,esti atent la orele lui prin felul in care stie sa imbine utilul cu placutul iar excursiile facute de el impreuna cu studentii,sunt de neuitat,felicitari !
Felicit din toata inima pe toti baietii in parte! Nu are importanta nivelul la care au ajuns, toti sunt niste invingatori, pentru ca le cunosc fiecare ascensiune. Important este ca au ajuns cu bine acasa si se pot gandi la urmatoarea „escalada”.
Domnul Nica mi-a fost profesor in facultate si este un om extraordinar, un profesionist in ceea ce face, in domeniul topografiei, GIS si domenii conexe, precum si un om al muntilor care mereu si-a dorit sa se autodepaseasca de la un an la altul. Un geograf adevarat!!! Felicitari!